Imaginea de ansamblu: o nouă abordare pentru urmărirea FIMI-urilor rusești

Campaniile ruse de dezinformare nu sunt întâmplătoare, ci organizate, persistente și concepute pentru a manipula modul de gândire al oamenilor, comportamentul electoral și nivelul de încredere în instituții. În pofida anilor de cercetare și monitorizare, reacțiile la aceste operațiuni rămân fragmentate. Lipsa unei raportări coordonate și a unui cadru comun determină dublarea eforturilor și reduce impactul măsurilor de contracarare a FIMI.

Din acest motiv, EU DisinfoLab, alături de partenerii săi, Serviciul European de Acțiune Externă (EEAS), Viginum, DFRLab, CheckFirst, Cassini și Auswärtiges Amt, a publicat raportul Building a Common Operational Picture of FIMI (Construirea unei imagini operaționale comune a FIMI). Raportul propune o terminologie clară și un nou model pentru definirea, detectarea, descrierea și perturbarea operațiunilor FIMI.

De ce de multe ori FIMI „se pierde în traducere”

Una dintre principalele dificultăți este terminologia. Rapoartele amestecă adesea cuvinte precum incidente, operațiuni, campanii sau actor al amenințării, tratându-i ca echivalenți. Acest lucru generează „zgomot conceptual”, care se manifestă prin dublarea eforturilor, confuzie cu privire la cine se află în spatele a ce și oportunități pierdute de a reacționa eficient.

Pentru a răspunde acestei probleme, raportul se sprijină pe modelul Information Manipulation Set (set de manipulare a informațiilor, IMS) dezvoltat de agenția franceză Viginum. Un IMS surprinde modelul identificabil de comportament utilizat de un anumit actor de dezinformare, inclusiv instrumentele, metodele, platformele și tacticile acestuia de-a lungul timpului. Prin această abordare, cadrul a fost aplicat la patru operațiuni bine documentate: Doppelganger, Storm-1516, Undercut și Overload.

De la etichetare la comportament

Să luăm ca exemplu bine-cunoscuta etichetă „Doppelganger”, folosită adesea ca termen general pentru numeroase activități de influență pro-Kremlin. Abordarea IMS arată însă că aceste operațiuni nu sunt omogene. Unele se prezintă ca instituții media reale. Altele creează de la zero branduri fictive de știri „alternative”. Unele mizează puternic pe materiale video, altele pe site-uri clonate sau pe publicitate plătită. Analizând nu doar conținutul mesajelor, ci și modul în care funcționează aceste operațiuni, analiștii pot face distincții și le pot conecta la rețele concrete, inclusiv la entități ruse sancționate de UE, precum Social Design Agency.

În esență, un IMS poate fi privit drept „amprenta digitală” a unui actor de amenințare. Acesta reunește comportamentele, instrumentele, tacticile, tehnicile, procedurile și resursele folosite de același actor, fie că este deja identificat sau nu. Un actor de amenințare controlează un IMS și, prin intermediul acestuia, desfășoară campanii de informare, care pot fi apoi separate în operațiuni sau incidente individuale.

Imaginea completă a lanțului de furnizare

Modelul IMS redirecționează atenția de la postări izolate sau articole fabricate către întregul lanț de furnizare al dezinformării. Ajută la identificarea actorilor care produc conținutul, a celor care îl amplifică, a platformelor și serviciilor care îl susțin și a vulnerabilităților existente.

Ca rezultat, acest lucru deschide următoarele posibilități:

• atribuirea colectivă și credibilă;
• depistarea vulnerabilităților în operațiunile FIMI;
• evaluarea eficienței contramăsurilor împotriva campaniilor FIMI.

Principalele concluzii ale grupului de experți

Abordarea IMS nu este lipsită de limite. Cea mai mare provocare o reprezintă cooperarea. Autoritățile publice și organizațiile private au mandate și priorități diferite, ceea ce face dificilă menținerea unei colaborări continue. Deși modelul IMS îmbunătățește analiza dezinformării, valorificarea întregului său potențial depinde de o cooperare mai strânsă și mai stabilă între cercetători și analiști.

Grupul de experți a ajuns la trei concluzii principale. În primul rând, IMS permite atribuirea operațiunilor informaționale în mod colectiv, nu separat. În al doilea rând, rețelele de dezinformare gestionate de Rusia sau de orice alt actor se sprijină pe intermediari financiari și operaționali, inclusiv pe intermediari situați în interiorul UE. În al treilea rând, modelul poate consolida atât conceperea, cât și aplicarea sancțiunilor printr-o identificare mai bună a rețelelor, a intermediarilor și a structurilor de sprijin din spatele operațiunilor FIMI. Prin oferirea unei imagini mai clare asupra modului în care funcționează aceste rețele, modelul IMS susține sancțiuni mai bine direcționate și fundamentate pe dovezi, adaptate realităților operaționale ale campaniilor de dezinformare.

Cu ajutorul instrumentului de cartografiere Cassini, experții au urmărit campanii asociate cu Social Design Agency pe întreg teritoriul Europei. Analiza lor a arătat că sancțiunile nu au împiedicat aceste rețele să utilizeze intermediari tehnici, servicii de camuflare, furnizori de găzduire și infrastructură publicitară în mai multe state membre ale UE. Raportul concluzionează că această activitate continuă indică mai degrabă deficiențe în aplicare, nu o lipsă de dovezi.

De la instrumente la acțiune: consolidarea cooperării și a punerii în aplicare

Raportul este clar: instrumentele mai bune, în sine, nu sunt suficiente fără o cooperare mai strânsă și aplicarea hotărâtă a sancțiunilor.

Acesta recomandă:

• finanțare stabilă pentru cooperarea pe termen lung între sectorul public și cel privat;
• transparență sporită din partea platformelor cu privire la modul în care operează rețelele de dezinformare;
• marcarea seturilor IMS în bazele de date de eliminare pentru a crește nivelul comun de cunoaștere.

Pentru a îmbunătăți impactul sancțiunilor, raportul propune:

• întărirea valorii probatorii a investigațiilor din surse deschise;
• îmbunătățirea coordonării în aplicarea sancțiunilor;
• adaptarea sancțiunilor pentru a perturba mai eficient rețelele FIMI.

Dezinformarea este o amenințare coordonată. Contracararea acesteia necesită o imagine comună, o responsabilitate comună și voința politică de a acționa pe baza informațiilor deja disponibile.

Citiți raportul complet aici.