Construite pentru a minți: cum noile monumente pro-ruse exploatează patrimoniul cultural

Acțiunile străine de manipulare a informațiilor și ingerințele străine desfășurate de Rusia (FIMI) sunt diversificate, profund consolidate, bine finanțate și coordonate. În același timp, ele sunt legate, la nivel global, de domeniul cultural prin „exploatarea patrimoniului cultural”, mai exact CHX. CHX reprezintă un demers multiinstituțional, cu dimensiuni spațiale, temporale, cognitive și materiale. În practică, aceasta combină propaganda istorică pro-rusă cu obiecte culturale și este folosită ca instrument pentru a justifica războiul Rusiei împotriva Ucrainei și revendicările sale teritoriale.

Termenul exploatarea patrimoniului cultural a fost definit și descris într-un studiu din 2022 realizat de Daniel Shultz și Christopher Jasparro. Autorii identifică trei narațiuni istorice principale inventate și amplificate de Rusia împotriva Ucrainei:

• Naziștii controlează Ucraina;
• Diaspora rusă din Ucraina se află sub amenințare;
• Statalitatea ucraineană este o construcție artificială.

Rusia atașează aceste mesaje propagandistice bunurilor culturale, transformându-le astfel în pivotul CHX. Construirea de monumente noi, eliminarea sau demolarea celor vechi (considerate incompatibile cu interesele ruse) și simularea unor acte de „vandalism” împotriva statuilor sau memorialelor pro-ruse sunt practici recurente. În paralel, Rusia confiscă sau distruge artefacte arheologice și lucrări muzeistice pentru a susține propaganda istorică. Totuși, monumentele sunt locul unde se poate observa cea mai limpede cristalizare a conținutului și a efectelor CHX.

Politica memoriei fabricate

Mii de monumente noi cu tematică pro-rusă au fost instalate în Federația Rusă, în Ucraina ocupată, în foste state-satelit sovietice, precum și în alte regiuni din Europa și Orientul Mijlociu. În Siria, Grupul Wagner a ridicat statui care îi comemorează pe luptătorii săi mercenari, cu inscripții bilingve, în arabă și rusă, menite să glorifice evenimente inventate sau afirmații extrem de contestabile despre fapte de eroism. În Rusia și în teritoriile temporar ocupate (TOT), Al Doilea Război Mondial și „operațiunea militară specială” (sau SMO, eufemismul folosit de Rusia pentru războiul împotriva Ucrainei) sunt teme recurente. Un studiu publicat în 2022 de arheologul Damian Koropeckyj indică faptul că 65% dintre noile monumente pro-ruse din teritoriile ocupate ale Ucrainei au fost amplasate în parcuri publice sau pe situri istorice, 17% în instituții publice precum școli, unități medicale și clădiri guvernamentale, iar restul în spații religioase sau rezidențiale. Acest model de distribuție sugerează un demers deliberat de expunere a publicului larg la respectivele monumente.

Extinderea geografică a monumentelor pro-ruse în teritoriile ocupate ale Ucrainei. Diamantele portocalii marchează, fără a fi exhaustive, monumentele ridicate după invazia pe scară largă. Damian Koropeckyj / CURIA

De ce sunt însă investite resurse în monumente, și nu în forme de propagandă mai ieftine și intangibile? În cartea Monuments and Territory: War Memorials in Russian Occupied Ukraine („Monumente și teritoriu: monumente comemorative de război în Ucraina ocupată de Rusia”), Mischa Gabowitsch și Mykola Homanyuk explică: „Reperele materiale ale unui trecut comun sau ale unei prezențe militare, administrative ori religioase anterioare pot furniza invadatorilor un pretext pentru cucerire și pot ajuta regimurile de ocupație să își justifice menținerea dominației.”

Monumentele posedă proprietăți distincte de transmitere a mesajelor și de control social. Studiile psihologice indică faptul că memorialele dedicate tragediilor proiectează emoțiile în exterior și generează sentimente colective. Forma materială devine un suport pentru memoria colectivă, mituri, narațiuni și trăiri. Rusia exploatează această relație protestând împotriva presupusei maltratări a monumentelor și folosind ulterior aceste acuzații ca justificare pentru intervenții armate. Acesta este pretextul. El este legat de alibiul informațional, definit de Centrul Ucrainean pentru Combaterea Dezinformării drept „o acuzație preventivă prin care o parte impută alteia fapte pe care aceasta ar urma să le comită”. În cazul monumentelor SMO, Rusia comemorează un război neîncheiat și invocă în mod cinic soldații morți, adesea fără a le recupera rămășițele pentru înhumare, pentru a justifica noi acte de violență. Puterea atacurilor bazate pe pretexte scoate în evidență dimensiunea temporală a exploatării patrimoniului cultural: un obiect poate fi instrumentalizat în momente-cheie pentru a legitima operațiuni expansioniste invocând obligația morală și „onoarea”.

De unde provin aceste monumente? Datele colectate de membri ai grupului meu de cercetare, CURIA Lab, arată că logistica CHX este multiinstituțională, fiind distribuită între diverse agenții. Rusia își menține efortul de propagandă culturală la nivel global printr-o rețea de organizații care se prezintă ca societăți istorice, grupuri de tineret, cluburi literare și altele asemenea, dar care urmăresc, prin activitățile și campaniile lor de recrutare, obiective politice și militare pro-Kremlin.

În practică, ridicarea de monumente face parte dintr-un mecanism sistematic. Firme de profil, cu legături strânse cu Kremlinul și cu armata rusă, produc aceste statui în cantități mari, la prețuri reduse. Armata rusă poate fi implicată în distribuție și livrare. Biserica Ortodoxă Rusă este implicată în mod regulat în ceremoniile de consacrare a noilor monumente. Autoritățile locale colaborează cu biserica și cu personalul militar pentru a coordona procesul de amplasare. În unele locuri sunt amenajate în apropiere muzee de mici dimensiuni, cu arme și suveniruri militare ca exponate centrale, pentru a întări narațiunile propagandistice privind războiul Rusiei.

Monumentele ca instrument FIMI

Pentru că este perceput drept real, monumentul poate fi considerat ca reprezentând ceva real în lume. Aici se vede eficiența CHX-ului rusesc. Imaginile digitale ale monumentelor nou ridicate circulă online nelimitat și la costuri infime. În Donețk, de exemplu, Rusia invocă frecvent monumentul Aleea Îngerilor pentru a amplifica violența antiucraineană. Monumentul, instalat de autoritățile ruse în 2015, înfățișează un băiat și o fată. Rusia afirmă că monumentul comemorează copiii uciși de armata ucraineană începând din 2014, dar nu oferă nicio dovadă pentru aceste presupuse fapte. Kievul neagă categoric afirmația. Rusia distribuie imagini ale monumentului prin canalele sale diplomatice, mass-media de stat și rețelele sociale. Mesajele amintesc cititorilor de „masacrul inocenților”. Un caz ilustrativ este muzeul „Câmpul de luptă din Mariupol”, inaugurat la Mariupol în noiembrie 2025. TASS afirmă că muzeul include „o expoziție dedicată copiilor din Donbas care au pierit în timpul agresiunii ucrainene”. În UE, Rusia a răspândit propaganda despre Aleea Îngerilor prin intermediul expoziției foto itinerante „Copiii războiului” din Germania. Acolo, proiectul „Allee der Engel” a promovat clișeele Kremlinului alături de organizații legitime. „Allee der Engel” repetă mesaje de dezinformatoare pro-ruse privind presupuse atrocități ucrainene împotriva copiilor din teritoriile ocupate temporar și pretinde că adună fonduri pentru facilități destinate copiilor, cum ar fi locuri de joacă. Fotografiile monumentului din Donețk de pe site-ul proiectului sunt folosite ca surogat al realității. În acest fel, oameni din întreaga Germanie au fost expuși minciunii rusești potrivit căreia armata ucraineană ar fi ucis cu cinism numeroși copii. Exemplul arată o altă tactică a Rusiei: microdirecționarea unor audiențe precise cu pachete adaptate de imagini, texte și platforme conforme limbilor și normelor locale.

Când propaganda veche funcționează în medii informaționale noi

Timp de secole, Rusia s-a folosit de cultură pentru a-și legitima reputația și a-și consolida revendicările. Începând din 2014 însă, Rusia a recurs la tehnici CHX noi, care produc alibiuri menite să justifice operațiuni militare, politice și teroriste.

Noutatea constă în modul specific în care Rusia și-a combinat și rafinat activitățile CHX. Un ecosistem informațional în care utilizatorii online se bazează pe motoare de căutare pentru a afla „ce s-a întâmplat cu adevărat” este ideal pentru circulația imaginilor digitale ale monumentelor care par să trimită la un loc și un moment concret. Mințirea publicului este, fără îndoială, o practică veche. Dar convingerea publicului în legătură cu o presupusă atrocitate istorică are șanse mai mari atunci când este susținută de un ansamblu de monumente, texte, materiale digitale, tradiții narative și un registru emoțional elaborat. CHX nu este o doctrină, ci un repertoriu dinamic de tehnici și instrumente capabile să fie adaptate în funcție de evoluția situațiilor.

Rusia se poate baza pe un set familiar de tehnici deoarece Ucraina și aliații săi nu au reușit să organizeze un răspuns eficient. Verificarea informațiilor rămâne esențială și trebuie continuată. Totuși, este necesară o cercetare mult mai amplă pentru a afla unde sunt ridicate noile monumente și de către cine, pentru a observa cum sunt puse în valoare în mediile locale, pentru a urmări replicile digitale prin traficul de pe rețelele sociale, pentru a analiza ce rol informațional au și pentru a studia de ce diferite audiențe locale par să reacționeze diferit.

Cum poate fi combătută exploatarea rusă a patrimoniului cultural

Pentru a combate CHX-ul rusesc, este esențial să afirmăm că noile monumente pro-ruse nu constituie patrimoniu, ci dezinformare. Rusia instrumentalizează domeniul patrimoniului cultural pretinzând că sprijină cercetarea și interpretarea informată. Acestea sunt practici ale specialiștilor în patrimoniu cultural, cu diferența că Rusia le folosește în scopuri militare. În acest sens, este important să evităm dezbaterile istorice care nu pot fi câștigate. Ele epuizează resurse și abat atenția de la problemele reale. Ar trebui, așadar, să ne concentrăm asupra identificării și monitorizării vulnerabilităților sociale, politice și informaționale care pot fi exploatate de tacticile de influențare ale CHX-ului rusesc. Este necesar să monitorizăm relațiile spațio-temporale dintre noile monumente, alibiurile informaționale și ofensivele militare și diplomatice ale Rusiei. Nu în ultimul rând, trebuie să susținem inițiativele din Ucraina care oferă perspective culturale și istorice alternative celor promovate de Kremlin. Contracararea efectelor CHX presupune abordări sensibile la diversitatea emoțiilor pe care comunitățile din teritoriile ocupate temporar le pot avea față de bunurile culturale publice. Această sarcină necesită o înțelegere solidă a tabloului de ansamblu al CHX-ului rusesc, inclusiv a caracteristicilor, conținutului și consecințelor sale letale.