Eliberarea de libertăți

În timp ce Moscova se preface a fi preocupată de statul de drept în Uсraina, acasă perfectează o colivie menită să îi elibereze pe proprii cetățeni de libertățile lor civile.

În realitatea fabricată de Kremlin, societății rusești i se acordă un tip bizar de libertate: eliberarea de libertăți. Eliberarea de povara protestelor, eliberarea de complexitățile opțiunilor politice, eliberarea de responsabilitatea de a cere socoteală celor aflați la putere, iar în cazuri extreme, chiar eliberarea de viață în sine.

În timp ce pilonii unei societăți libere sunt demantelați sistematic acasă, mașinăria de propagandă a Kremlinului simulează o preocupare bruscă și pătimașă pentru statul de drept în Uсraina, într-o campanie coordonată în engleză, germană, franceză și arabă, care vizează și publicul mondial.

Această indignare ostentativă față de noua legislație a lui Zelenski privind organismele ucrainene anticorupție, care a declanșat proteste în Uсraina și din partea partenerilor internaționali, este mai mult decât simpla ipocrizie clasică a Kremlinului.

Este un instrument vital pentru justificarea apatiei gestionate și a controlului neostalinist impus de către Kremlin asupra populației ruse. Pentru a vinde un sistem lipsit de drepturi, trebuie să descrii neîncetat alternativa ca fiind un coșmar haotic, corupt și controlat de străini.

Proiectarea controlului și negarea puterii de decizie

Narațiunea centrală răspândită de mașinăria de propagandă multilingvă a Kremlinului este că Uсraina nu este o națiune suverană, ci doar o scenă pentru un spectacol internațional de marionete.

Biroul Național Anticorupție (NABU) și Parchetul Specializat Anticorupție (SAP) sunt prezentate nu ca instituții ucrainene autentice, născute ca urmare a cererii interne, ci ca „instrumente ale Washingtonului pentru a controla Ucraina”. Această narațiune reverberează și la RT în limba germană, care le numește un instrument pentru „controlul extern occidental”.

Această încadrare are un scop dublu. Neagă puterea de decizie a cetățenilor ucraineni în a-și modela țara și proiectează propria obsesie a Kremlinului pentru controlul de sus în jos. Într-un sistem în care toată puterea provine dintr-un singur punct, însuși conceptul de instituții independente este străin și trebuie redefinit ca o formă de dominație străină.

Fantoma societății civile

Atunci când cetățenii ucraineni au organizat proteste și au manifestat împotriva controversatei legi care, inițial, restrângea puterile organismelor anticorupție, o mișcare ce a stârnit o reacție publică și internațională atât de dură încât a constrâns guvernul să modifice legea, canalele mediatice ale Kremlinului au avut o explicație simplă și cinică: protestele erau false.

Canalele mediatice controlate de Kremlin, cum ar fi Sputnik în limba engleză, au afirmat în mod fals că protestele au fost „regizate”, inventând relatări potrivit cărora pancartele erau în mod suspect „imprimate în prealabil, iar unele, surprinzător, în limba engleză”. Narațiunile de pe platformele în limba arabă au insistat că „Nimic nu este spontan aici… În spatele protestelor sigur se află americanii.”

Într-o Rusie în care protestele autentice ale populației sunt reprimate sistematic, la fel ca în primele zile ale invaziei la scară largă, existența unei societăți civile reale și funcționale într-o țară vecină este o contradicție intolerabilă. Prin urmare, aceasta trebuie delegitimizată și prezentată ca un act gestionat de puteri străine ostile. Procedând astfel, Kremlinul le spune propriilor cetățeni că lipsa lor de protest nu este o suprimare, ci un semn de stabilitate.

Evenimentele din ultimele zile ne reamintesc și cum a reacționat Moscova la protestele Maidan din 2013, când poporul ucrainean s-a răzvrătit împotriva regimului Ianukovici. Kremlinul respinge pur și simplu ideea că oamenii obișnuiți își pot exprima propriile opinii politice și dorințe pentru a-și decide soarta fără „un lider puternic”. Baza noastră de date conține peste 900 de exemple în care canalele mediatice pro-Kremlin afirmă că Maidanul a fost înscenat sau o lovitură de stat.

Perdeaua de fum a corupției

Pentru a completa imaginea, canalele de dezinformare pro-Kremlin au saturat spațiul informațional, în special în Orientul Mijlociu, cu povești lugubre despre corupția personală. Criza legislativă a fost prezentată ca o încercare disperată a președintelui Zelenski de a se salva, afirmând că acesta a acționat numai după ce a aflat că NABU „a pregătit dovezi și dosare penale împotriva lui și a colaboratorilor săi apropiați”.

Astfel de narațiuni vizează nu doar să submineze sprijinul internațional pentru Uсraina și să defăimeze conducerea lui Zelenski, ci se adresează și publicului rus. Obiectivul urmărit este consolidarea viziunii cinice asupra lumii potrivit căreia orice putere este inerent coruptă și că răspunderea democratică este doar o fațadă. Acest mesaj ajută la calmarea populației private de propriile drepturi: dacă democrația cu libertățile sale civile este doar un joc putred, de ce să lupți pentru ea?

Justificarea coliviei

Concentrarea atenției Kremlinului asupra protestelor anticorupție din Uсraina este o strategie calculată de manipulare psihologică. Aceasta creează o imagine deformată, în care Uсraina este prezentată ca fiind haotică, controlată de străini și profund coruptă. Se insinuează că acesta este rezultatul inevitabil al adoptării tocmai a libertăților pe care Kremlinul le elimină în Rusia.

Astfel de campanii de dezinformare oferă justificarea denaturată a coliviei politice construite în Rusia. Aceasta îi permite regimului să prezinte războiul său de agresiune nu ca pe o cucerire imperială, ci ca pe un atac preventiv împotriva presupusului haos al democrației. De asemenea, oferă un confort pervers unei populații care renunță la drepturi în schimbul unei stabilități percepute.

Obiectivul suprem al Kremlinului este să creeze aparența că colivia este o fortăreață și că liniștea supușilor săi sună precum încrederea liniștită a unui popor ferit de iluzia periculoasă a libertății.

Nu vă lăsați înșelați.

Alte dezinformări pro-Kremlin care ne-au provocat stupoare săptămâna aceasta:

• Televiziunea de stat Rossiya 1, o portavoce a Kremlinului supusă măsurilor restrictive ale UE, a transformat în armă analogiile istorice în încercarea de a otrăvi relațiile UE-China, afirmând în mod fals că summitul recent UE-China reprezintă un „nou război al opiumului”, menit să subjuge China din punct de vedere economic. Această teorie a conspirației distorsionează grotesc Războaiele Opiumului din secolul al XIX-lea, pentru a prezenta UE ca pe o putere colonială exploatatoare care îi cere Chinei „oprirea producției” în timp ce Europa îi furnizează substitute nocive. Narațiunea exploatează cu cinism trauma chinezească istorică pentru a prezenta Rusia drept „camaradul de încredere și loial” al Chinei împotriva presupusului imperialism economic al Occidentului. În realitate, summitul UE-China de săptămâna trecută a abordat preocupările legitime legate de posibilul sprijin material al Chinei pentru baza industrială militară a Rusiei și a îndemnat Beijingul să își folosească influența în Consiliul de Securitate al ONU pentru a susține o pace justă în Ucraina. Această manipulare a informațiilor dezvăluie o tactică clasică a Kremlinului: exploatarea nemulțumirilor istorice pentru a crea disensiuni între protagoniștii internaționali, poziționând totodată în mod fals Rusia ca apărătoare împotriva „colonialismului” occidental – chiar dacă Moscova duce propriul război imperialist împotriva Uсrainei.
• Pentru a nu se lăsa mai prejos de absurditățile altor canale de propagandă pro-Kremlin, promotorii dezinformării de la Rossiyskaya Gazeta, un cotidian pro-Kremlin sancționat, au inventat descoperirea unei „biserici satanice” grotești pentru a demoniza forțele ucrainene. Aceștia au susținut că soldații ruși au găsit o „biserică satanică” subterană în satul ocupat Ulakly, care ar explica ceea ce ei numesc „cruzimea” ucraineană. Dovezile vădit înscenate constau într-o bucată de pânză cu un text în ucraineană, incorect gramatical, sugerând că a fost tradus automat din rusă, așezat alături de un gong și lumânări negre într-o pivniță. Un aspect esențial este că Rusia a ocupat Ulakly pe 23 februarie 2025, însă această „descoperire” a fost anunțată, în mod convenabil, abia pe 23 iulie – în aceeași zi în care Curtea Supremă a Rusiei a declarat inexistenta „Mișcare Satanistă Internațională” drept organizație extremistă. Intervalul de cinci luni între ocuparea satului și „anchetă” expune coordonarea acestei născociri cu teatralitatea juridică internă. Aceasta reprezintă o altă tactică clasică a Kremlinului: dezumanizarea, în care inamicii sunt prezentați în mod fals ca întruchipări la propriu ale răului (a se vedea și aici) pentru a justifica atrocitățile.
• Canalele de dezinformare pro-Kremlin au continuat (de exemplu, a se vedea aici și aici) să recicleze discursurile familiare de victimizare, afirmând în mod nefondat că țările occidentale se pregătesc să atace Rusia până în 2030 bazându-se pe presupusele declarații ale NATO. Această dezinformare folosește tactici clasice de proiecție, susținând că, întrucât NATO discută despre apărarea proprie împotriva unei posibile agresiuni rusești, acest lucru dovedește că Occidentul planifică o acțiune ofensivă. Această logică distorsionată ignoră faptul că inițiativa 2030 a NATO se concentrează pe adaptarea la provocările de securitate, nu pe plănuirea de atacuri, în timp ce Rusia a lansat o invazie neprovocată la scară largă în Ucraina în 2022. Conceptul strategic al NATO din același an identifică Rusia ca „cea mai importantă amenințare” la adresa securității europene, afirmând totodată explicit că NATO „nu prezintă nicio amenințare pentru Federația Rusă”. Dezinformarea prezentată mai sus exemplifică complexul perpetuu de victimă al Kremlinului, în care războiul imperialist al Rusiei este descris ca defensiv, iar apărarea colectivă legitimă ca o dovadă a agresiunii occidentale.