Camuflarea adevărului

Când adevărul este incomod, camuflează-l. Canalele de dezinformare pro-Kremlin prezintă discuțiile despre încetarea focului ca fiind o capitulare totală, apărarea ca o agresiune, iar democrația ca o conspirație.

Negocierile desfășurate marți, 11 martie, la Djedda între delegația ucraineană și cea americană au avut ca rezultat o declarație comună în care s-a anunțat, printre altele, o propunere de încetare a focului timp de 30 de zile în Uсraina, sub rezerva acceptării și aplicării concomitente de către Rusia. Uniunea Europeană a salutat declarația, s-a declarat pregătită „să își îndeplinească pe deplin rolul în sprijinirea viitoarelor etape” și a îndemnat Rusia „să își demonstreze disponibilitatea de a realiza pacea”. Rusia a răspuns amabilității lansând pe timpul nopții un nou atac de amploare cu rachete asupra orașelor din Uсraina.

Subminator o dată, subminator pentru totdeauna

Totuși, canalele mediatice pro-Kremlin s-au grăbit să încadreze rezultatul inițial al discuțiilor dintre SUA și Uсraina ca fiind o „capitulare umilitoare” a Uсrainei. Canalele de stat rusești și pro-Kremlin, cum ar fi RIA și Vzglyad, au afirmat că Zelenski „a cedat complet solicitărilor americane”, portretizând Uсraina ca fiind lipsită de capacitatea de a acționa independent și subliniind că, în esență, condițiile de încetare a focului depind de aprobarea din partea Rusiei.

În pofida încercărilor ecosistemului pro-Kremlin de a distorsiona miza înaintea discuțiilor de la Djedda, de a crea disensiuni între Uсraina și susținătorii săi denaturând condițiile de pace potențiale, precum și de a acorda o importanță disproporționată Rusiei în procesul de pace, unele voci rusești au fost mai sceptice în privința rezultatelor. La urma urmelor, Rusia nu pare să dețină cele mai bune cărți pentru viitoarele negocieri și nici nu se află într-o poziție de control. Vom vedea în curând ce vrea Rusia cu adevărat.

O viziune deformată a Rusiei asupra vecinilor

În viziunea cu sumă nulă a Rusiei despre lume, capacitățile îmbunătățite de apărare ale vecinilor săi reprezintă o amenințare directă la adresa Rusiei, deoarece amenință capacitatea Rusiei de a domina prin intimidare și agresiune brutală.

Săptămâna aceasta, am văzut cum manipulatorii informațiilor pro-Kremlin și-au intensificat campania menită să prezinte Uniunea Europeană drept o entitate militaristă hotărâtă să pornească în marș împotriva Rusiei. Canalele de dezinformare au afirmat în mod fals că planul „ReArm Europe” al Comisiei Europene, menit să consolideze capacitățile defensive ale Europei în principal pentru a apăra Europa de beligeranța rusească, pare să fie o pregătire pentru un atac împotriva Rusiei. Din nou, pentru Kremlin, apărarea înseamnă ofensivă și războiul înseamnă pace. Absurditatea a atins noi culmi când propagandiștii Pravda au afirmat că europenii vor fi învățați „cum să moară” în acest presupus război ofensiv.

Iarăși al Treilea Reich? Serios?

În realitate, politicile de apărare ale UE nu fac decât să răspundă în mod explicit comportamentului agresiv continuu al Rusiei, inclusiv invadării neprovocate a Ucrainei.

Creșterea cheltuielilor de apărare și inițiativele de autonomie strategică ale UE au un caracter intrinsec defensiv, fiind motivate de amenințările continue ale Rusiei la adresa securității europene. Distorsionând intenționat aceste fapte și apelând la tactici istorice de intimidare, așa cum a procedat versiunea belarusă a Sputnik, care a echivalat acțiunile UE cu cele ale lui Napoleon sau ale Germaniei naziste, discursurile Kremlinului încearcă să sperie publicul intern și să justifice poziția militaristă a Rusiei.

Oglindă, oglinjoară

Cel mai recent val de dezinformări pro-Kremlin se aliniază cu discursul mai amplu al Kremlinului menit să submineze unitatea și coeziunea UE.

Prin evocarea unei false echivalențe între politicile europene de apărare și presupusele intenții agresive, cum ar fi lansarea de atacuri preemptive împotriva Rusiei, dar și prin invocarea unor comparații istorice distorsionate, discursurile pro-Kremlin caută să intimideze și mai mult publicul intern rus, precum și să sperie publicul european ca să renunțe la susținerea măsurilor defensive ale UE și la sprijinul pentru Ucraina.

Procedând astfel, propagandiștii pro-Kremlin urmăresc să dea vina nu pe propriul expansionism militar al Rusiei, ci pe UE, prezentând Moscova mai degrabă ca pe o victimă decât ca un agresor. Acceptarea unor astfel de discursuri false riscă să slăbească răspunsul unitar al Occidentului față de agresiunea în curs a Rusiei.

Nu vă lăsați înșelați.

Alte subiecte de pe radarul EUvsDisinfo din această săptămână:

• Canalele mediatice pro-Kremlin susțin că rușii au pacea, compasiunea și empatia în mod inerent în „ADN”-ul lor, portretizând Rusia drept o națiune tradițional „salvatoare”. Acest discurs absurd despre excepționalismul rus impune în mod artificial o identitate culturală unică și ignoră în mod convenabil faptul că Federația Rusă cuprinde peste 190 de grupuri etnice, ceea ce face ca conceptul acestui „ADN rusesc” unic să nu aibă absolut nicio bază științifică. Campania „ADN-ul Rusiei” desfășurată de Kremlin nu este decât o propagandă care promovează o „lume rusească” mitică care ar fi asaltată de inamicii săi. Orice acțiuni umanitare ocazionale ale Rusiei nu pot ascunde realitatea sumbră a agresiunii sale continue. De la invadarea la scară largă a Uсrainei, în 2022, dar și înainte, Rusia a provocat suferințe imense, exemplificate de crimele de război comise la Bucea și de distrugerile catastrofale și nenumăratele pierderi de vieți în rândul civililor din Mariupol. În loc să aducă pacea, Rusia transformă limbajul umanitar într-o armă pentru a disimula războiul său brutal de agresiune împotriva Ucrainei.

• Portavocea controlată de stat TASS a promovat un discurs fals conform căruia Bruxelles-ul ia la țintă liderii europeni din cauza presupusei lor apropieri ideologice de președintele american Donald Trump, susținând că UE manifestă ostilitate față de naționalism. În realitate, dezacordurile dintre instituțiile UE și unele guverne europene reflectă, în principal, îngrijorările legate de libertatea presei, independența sistemului judiciar și utilizarea corectă a fondurilor europene, mai degrabă decât alinierea ideologică cu liderii străini. Prezentând astfel de dispute interne ca fiind ideologice sau conspiraționiste, discursurile de dezinformare pro-Kremlin urmăresc subminarea încrederii în instituțiile democratice europene, slăbirea coeziunii între statele membre și aliați și stimularea sentimentului anti-UE.

• O altă teorie a conspirației odioasă vizându-l pe filantropul George Soros a ieșit la lumină pe canalul pro-Kremlin Geopolitika. De data aceasta, se solicită arestarea și executarea lui, acuzându-l în mod fals că a orchestrat destabilizarea globală prin Fundația pentru o Societate Deschisă. Aceste acuzații absurde sugerează că Soros este responsabil pentru anumite evenimente, inclusiv pentru pandemia de COVID-19, mișcarea Black Lives Matter și protestele politice din Georgia. Soros este în mod constant ținta dezinformatorilor pro-Kremlin, care îl acuză în mod nefondat că organizează conspirații globale pentru a submina „valorile tradiționale” și stabilitatea politică. În realitate, Fundația pentru o Societate Deschisă a lui Soros se concentrează pe promovarea democrației, a drepturilor omului și inovării sociale în întreaga lume. Astfel de discursuri conspiraționiste sunt menite să demonizeze susținătorii din rândul societății civile și să slăbească încrederea publicului în instituțiile democratice.