Discrepanțele dintre discursul Moscovei la Adunarea Generală a ONU și faptele de pe teren

Pe 9 septembrie, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a deschis cea de-a 80-a sesiune abordând teme familiare: pacea, dezvoltarea și drepturile omului. A intrat imediat în scenă și mașinăria de propagandă a Kremlinului, care proclamă zgomotos sprijinul său pentru aceste idealuri nobile, în timp ce lucrează neobosit pentru a le submina.

Acum că au început lucrările Adunării Generale a ONU, iată o recapitulare a narațiunilor preferate ale Kremlinului – proiecția, negarea și distragerea atenției – scoase din nou la înaintare pentru publicul internațional.

Nici pace și nici încetarea focului

Doar câteva lucruri sunt mai cinice decât apelurile ritualice ale Kremlinului la pace. Lui Putin îi place să-i ducă cu vorba pe unii politicieni occidentali cu discursuri vagi despre negocieri. Dar întâlnirea sa din 15 august în Alaska cu președintele SUA, Donald Trump, urmată de atacurile masive cu drone și rachete împotriva Ucrainei, arată din nou că „pacea” în viziunea Kremlinului nu înseamnă, în realitate, decât capitularea totală a Ucrainei.

Într-un univers paralel al manipulării informațiilor și ingerințelor din exterior ale Kremlinului, Zelenski este cel care își dorește neapărat războiul, în timp ce Occidentul profită de pe urma prelungirii conflictului. În această fantezie, Regatul Unit și UE sunt principalele obstacole în calea păcii. Bineînțeles că Moscova vrea să impună pacea doar în propriile condiții, de preferință în câteva luni.

Faptele sugerează altceva. Din februarie 2022, Kremlinul a dat vina pe Kiev și pe țările occidentale pentru sabotarea păcii pe care Rusia a distrus-o, prezentând totodată ajutorul defensiv acordat Uсrainei ca o escaladare. În realitate, Rusia a arătat puțin interes față de discuții autentice, iar Putin – convins de avantajul Rusiei pe câmpul de luptă – continuă să lanseze ultimatumuri din ce în ce mai absurde. Acest avantaj ar putea fi, în mare parte, exagerat. În pofida haosului dezlănțuit de forțele rusești, acestea au cucerit mai puțin de 1 % din teritoriul Uсrainei începând din noiembrie 2022. Potrivit unui raport, în timpul campaniei lor recente din Kupiansk, forțele ruse au avansat într-un ritm mai lent decât armatele Aliaților în timpul Bătăliei de la Somme din Primul Război Mondial, cu costuri umane și materiale uriașe.

Apun vremurile bune

Un alt discurs etern al Kremlinului este acela că sancțiunile UE împotriva Rusiei fac mai mult rău Europei decât Rusiei și chiar au consolidat cumva economia rusească. Pentru o vreme, Moscova a păstrat aparențele. PIB-ul a crescut cu 4,3 % în 2024, aproape în întregime datorită producției de război. Industriile civile stagnează însă, în timp ce mașinăria militară se extinde.

Sancțiunile au mușcat din energie, finanțe și tehnologie, provocând inflație, blocaje și tensiuni asupra bugetului. Creșterea încetinește și se prognozează că va fi de 1,7 % în 2025 și 1,2 % în 2026. Ratele dobânzilor rămân extrem de ridicate, la 18 %, cererea internă scade, iar securitatea și apărarea consumă acum peste 40 % din buget.

În timp ce prețurile petrolului și veniturile din impozite se contractă, deficitul crește. Cheltuielile pentru apărare nu vor fi atinse, dar oficialii îi pregătesc deja pe ruși pentru strângerea curelei. Putin mai poate finanța războiul deocamdată, dar facturile se acumulează.

Rusia, apărătoarea țărilor pe care nu le-a invadat (încă)

Moscova continuă să se prezinte ca o protectoare a țărilor din „Sudul global” împotriva „hărțuirii” Occidentului. Canalele mediatice pro-Kremlin elogiază organizația BRICS, numind-o mai de succes decât orice alt bloc occidental și afirmă că Occidentul o percepe ca pe o amenințare. Acestea reciclează acuzațiile de dublă măsură aduse Curții Penale Internaționale și chiar acuză Regatul Unit și alte țări de prădarea artefactelor culturale din Sudul global și din Uсraina, în timp ce Rusia însăși se străduiește să șteargă identitatea ucraineană din teritoriile ocupate.

Faptele spun altceva. Rusia a intervenit militar în Siria, a alimentat instabilitatea din America Latină, a susținut loviturile de stat din Sahel, s-a amestecat în alegerile africane și a urmat o strategie de „capturare a statului” în Republica Centrafricană și în alte țări africane. Dacă toate acestea înseamnă protecție, atunci opresiunea trebuie să fie, într-adevăr, ceva de speriat. Între timp, BRICS este o organizație informală, fără vreun tratat fondator, secretariat sau sediu. Membrii săi au diverse agende, iar Moscova se amăgește dacă crede că poate utiliza acest grup ca instrument pentru propriile sale scopuri. Cât privește CPI, poate Kremlinul își manifestă furia din cauza mandatului de arestare emis pe numele lui Putin.

Arme ale dezinformării în masă

De asemenea, oficialii ruși au răspândit dezinformări potrivit cărora Uсraina produce în masă arme chimice și le folosește pe câmpul de luptă. Un canal mediatic rusesc de stat a relatat cum Moscova face un apel solemn către Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) să ancheteze presupusa folosire de către Uсraina a cloropicrinei, un agent de sufocare răspândit cu ajutorul dronelor.

Momentul ales a fost revelator. Aceste afirmații au ieșit la suprafață tocmai când niște rapoarte credibile au confirmat că trupele rusești însele au utilizat agenți chimici pe front. OIAC și serviciile europene de informații au confirmat ulterior constatările, iar SUA acuzase deja Rusia că a folosit cloropicrină în 2024. În iulie 2025, serviciile europene de informații au raportat că Rusia intensifică utilizarea acestei substanțe.

Copiii ca pradă de război

Din păcate, un mesaj de dezinformare pro-Kremlin recurent se referă la copiii ucraineni. Potrivit datelor Biroului Național de Informații al Ucrainei, date verificate și de organizațiile internaționale, peste 20 000 de copii ucraineni au fost identificați ca fiind deportați, iar mulți dintre aceștia au fost dați ilegal spre adopție în loc să fie reuniți cu familiile lor. Cu greu pot fi asociate aceste fapte cu pacea, dezvoltarea și drepturile omului.

Canalele mediatice rusești de stat neagă și distrag atenția de la subiect, numind aceste rapoarte dezinformare ucraineană și afirmând că răpirile nu ar fi decât simple evacuări ale copiilor din zonele de luptă. Cu toate acestea, ONU și alte organizații au confirmat adevărul: deportarea forțată a copiilor de către o putere ocupantă este o crimă de război. Mulți copii au fost răpiți, transferați ilegal sau dați forțat spre adopție. Alții se confruntă cu ștergerea identității, îndoctrinarea, persecuția și reeducarea. Unii copii au fost supuși militarizării, schimbării datelor personale, arestărilor sau, mai rău, au decedat în custodie. CPI a emis mandate de arestare pe numele lui Putin și al așa-numitului comisar rus pentru drepturile copiilor, Maria Lvova-Belova, pentru rolurile lor în aceste fapte.

Motivul transferurilor nu este greu de deslușit. Rusia se confruntă cu o criză demografică pe care numărul mare de victime de război nu a făcut decât să o agraveze. Ideea pare să fie: avem nevoie de oameni, deci să-i luăm pe ai lor. Este o logică barbară, urmată de cei lipsiți de busolă morală. O strategie care batjocorește idealurile pe care Rusia va pretinde că le susține la Adunarea Generală a ONU.

Nu vă lăsați înșelați.

Alte subiecte de pe radarul EUvsDisinfo din această săptămână:

• Canalele mediatice pro-Kremlin au răspândit o conspirație potrivit căreia Kievul a orchestrat asasinarea liderului Euromaidanului, Andrii Parubîi, ca un „atac organizat din interior”. În realitate, autoritățile ucrainene au arestat un suspect din Liov care a fost constrâns de serviciile de informații rusești. Învinovățirea Ucrainei este o tactică cunoscută a Kremlinului pentru a semăna neîncredere și a eluda responsabilitatea.
• După ce un atac rusesc asupra Kievului a deteriorat o clădire a delegației UE și biroul British Council, canalele mediatice pro-Kremlin s-au grăbit să declare că explozia a fost cauzată nu de Rusia, ci de o rachetă ucraineană de apărare aeriană. Această distorsionare din partea Moscovei este familiară: transferarea vinei asupra altora și punerea sub semnul îndoielii a apărării Ucrainei. În fapt, relatările martorilor oculari și rapoartele mass-mediei independente confirmă că daunele au fost provocate de bombardarea Kievului de către Rusia. Narațiunea „antirachetelor ucrainene” este doar o altă încercare a Kremlinului de a disimula responsabilitatea pentru propriile atacuri.
• Canalele mediatice pro-Kremlin afirmă că „Coaliția de voință” plănuiește o „ocupare” în stil NATO a Ucrainei, invocând o zonă demilitarizată ca cea din Kosovo în spatele mai multor „linii de apărare” și cu „forțe de menținere a păcii” din UE. În realitate, coaliția reprezintă până la 35 de țări care susțin suveranitatea Ucrainei și este pregătită să ofere garanții de securitate, inclusiv o posibilă forță de reasigurare, dar bazată pe inițiative diplomatice, nu pe ocupare. Acest discurs urmărește discreditarea sprijinului acordat de Occident și prezentarea din nou a Ucrainei ca un interpus într-un complot antirusesc.