Încercarea eșuată a Moscovei de a pune presiune pe Moldova prin livrările de gaze

Pe 3 martie, la cea de-a treia aniversare a semnării cererii oficiale a Republicii Moldova pentru aderarea la Uniunea Europeană, președinta Moldovei, Maia Sandu, l-a primit pe președintele Consiliului European, António Costa, într-o vizită oficială la Chișinău ca parte a parcursului de aderare a țării la UE.

Deși această întâlnire și începutul primăverii au oferit o perspectivă pozitivă, umbra dramei energetice din iarnă persistă încă asupra ambelor maluri ale râului Nistru.

După ce s-a reușit reducerea impactului tăierii gazelor timp de o lună de către compania rusească Gazprom, Kremlinul s-a angajat acum pe deplin într-un joc de învinuiri în încercarea de a exercita presiune asupra guvernului moldovean și a președintei Maia Sandu. Pot fi observate câteva învățăminte interesante.

Moldova rămâne în vizorul Kremlinului

Moldova a rezistat mai multor încercări rusești de a-i deraia orientarea tot mai mare spre UE, de la tentative de lovituri de stat și presiune economică până la ingerința în alegeri, așa cum am analizat aici, aici și aici.

Este de așteptat ca Moldova să organizeze alegeri parlamentare cel târziu în luna octombrie a acestui an, iar criza recentă a gazelor a fost doar cea mai nouă încercare de sabotare a progreselor Moldovei pe calea aderării la UE și de subminare a majorității parlamentare înaintea alegerilor.

Ce s-a întâmplat? Pe 1 ianuarie 2025, compania rusească Gazprom a oprit livrările de gaze către regiunea transnistreană din Moldova, invocând ca motiv presupusele „datorii istorice neplătite”. Din cauza acestei crize orchestrate de Moscova, locuitorii de pe malul stâng al râului Nistru au rămas fără încălzire iarna și s-au confruntat cu întreruperi succesive ale alimentării cu energie electrică, ceea ce a pus în pericol și generarea de energie electrică pentru întreaga țară.

Exporturile de energie rusești au fost transformate iarăși într-o armă

Gazprom funcționează ca o extensie a autorităților ruse, cunoscute că utilizează exporturile de gaz și energie ca instrument politic și oprirea aprovizionării ca armă coercitivă. Aproape toți vecinii s-au confruntat cu această situație: Belarus de mai multe ori, dar și Germania și consumatorii europeni în mai 2022, când Rusia a încercat să exercite presiune pentru ridicarea sancțiunilor.

Gazprom a livrat gaz „gratuit” sau la preț mic regiunii transnistrene timp de peste 30 de ani. Gazul a fost utilizat pentru a produce energie electrică, pentru a alimenta industria grea locală și pentru gospodării, care plăteau un preț simbolic. Nimeni nu știe unde au ajuns profiturile, deoarece conducerea de la Tiraspol nu a plătit nimic companiei Gazprom. De-a lungul anilor, din câte se pare, autoritățile din Transnistria au acumulat de facto datorii de peste 11 miliarde USD. Nu poate exista decât un singur motiv: această livrare a menținut regiunea dependentă de Rusia.

Încercarea Moscovei de a transfera vina

Deși a existat un contract valabil cu Moldovagaz prin care Gazprom avea obligația de a livra cantitatea de gaz convenită la frontiera moldovenească, Moscova nu s-a deranjat să exploreze alte mijloace de livrare a gazului către Transnistria. Cu siguranță au existat alternative.

În schimb, Moscova și interpușii săi din Transnistria au susținut că vina pentru criză îi aparține integral Occidentului și că aceasta este o încercare de slăbire a influenței rusești în regiune. Potrivit Kremlinului, dacă guvernul moldovean de la Chișinău voia să ajute regiunea, ar fi negociat reluarea aprovizionărilor cu Rusia și Uсraina.

Mituri rusești:

Canalele mediatice de știri de pe malul stâng al Nistrului, controlate de autoritățile de-facto, au repetat discursurile Kremlinului. De aproape 30 de ani, regiunea a avut foarte puțin acces la surse independente de informații, altele decât cele rusești și locale controlate de autoritățile transnistrene, iar canalele mediatice moldovenești și occidentale erau blocate în mod activ până de curând.

„În pragul colapsului”: Sursele rusești susțin frecvent că regiunea transnistreană este în pragul colapsului și că Moldova și Uсraina conspiră să creeze acolo o „catastrofă umanitară”. Purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, a afirmat că această regiune datorează însăși supraviețuirea sa Rusiei și a descris situația ca fiind o „reală criză”, în timp ce Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a MAE rus, a prezentat Rusia ca salvatoare a regiunii, organizând aprovizionări pe rute alternative și lucrând la găsirea de soluții pe termen lung. Însă aceste soluții nu s-au concretizat – cel puțin nu așa cum ar fi sperat Tiraspolul.

„Urmează haosul”: Și lobbyul pro-Kremlin local din Moldova a fost ocupat, iar canalele mediatice rusești controlate de stat și pro-Kremlin au regurgitat o serie de afirmații false. Fostul președinte moldovean, Igor Dodon, a susținut că, prin privarea Transnistriei de energie electrică și gaz, „cineva vrea să vadă toată această situație sfârșind în violență”.

Defăimarea președintei Sandu…: Canalele mediatice pro-Kremlin încearcă de multă vreme să recurgă la misoginie ca să o defăimeze pe președinta Maia Sandu, numind-o o femeie isterică și instabilă și afirmând acum că s-a înfuriat și a cerut utilizarea forței pentru a securiza centrala electrică de la Cuciurgan, care se află pe malul stâng al Nistrului și alimentează cu energie electrică toată Moldova.

… cu teorii ale conspirației: Canalul mediatic rusesc de stat Sputnik a citat Serviciul de Informații Externe al Rusiei, SVR, și a promovat o teorie a conspirației care sugerează că Maia Sandu a discutat cu parlamentul dezvoltarea unei operațiuni militare pentru a restabili controlul asupra malului stâng al Nistrului, pentru eliminarea prezenței militare rusești de acolo și pentru „răzbunare”. Este de remarcat că Rusia consideră oportun acum să permită SVR să comunice direct.

„Pierderea suveranității”: Parlamentarul socialist Bogdan Țîrdea a numit-o pe Sandu un „pion într-un joc geopolitic mare” orchestrat de Washington cu scopul de a-și înlătura rivalii de pe piața europeană a gazelor și de a o monopoliza complet.

Soluția Kremlinului: gaz din Europa, împrumuturi din Rusia

La jumătatea lunii ianuarie, după două săptămâni fără gaz, liderii de la Tiraspol s-au dus la Moscova. Gazprom a anunțat că va livra regiunii așa-numitul gaz umanitar. Soluțiile inițiale propuse de Moscova au sugerat scheme obscure, implicând protagoniști sancționați pentru încălcarea legislației moldovenești, dovedind încă o dată că, în loc de soluții, Rusia a căutat să valorifice și să creeze o dilemă pentru guvernul moldovean.

La sfârșitul lunii ianuarie, UE a oferit guvernului moldovean un ajutor de urgență în valoare de 20 milioane EUR pentru a preveni o criză umanitară în regiunea transnistreană. Timp de două zile, liderii de la Tiraspol și Moscova nu au avut nicio reacție la o soluție care ar fi pus capăt unei luni întregi de frig și întreruperi în alimentarea cu energie electrică în regiune. Mașinăria lor de propagandă nu a avut niciun mesaj pregătit pentru această situație și, în cele din urmă, liderii de facto de la Tiraspol au acceptat ajutorul, dar au mulțumit în mod public atât UE, cât și… Rusiei. Potrivit acestora, Rusia s-a arătat „interesată de găsirea unei soluții” la criză.

UE ajută pentru perspectiva pe termen lung

UE a oferit, de asemenea, alte 60 de milioane EUR cetățenilor moldoveni de pe malul stâng al Nistrului, în anumite condiții. De data aceasta, Tiraspolul trebuie să pună în aplicare mai multe măsuri. Acestea includ chestiuni cum ar fi drepturile omului în regiune, eliberarea mai multor deținuți ilegal, ridicarea blocadei informaționale de facto prin includerea televiziunii publice moldovene în rețeaua principalului operator de televiziune prin cablu din Transnistria și creșterea treptată a tarifelor la energie.

Oferta a obligat într-adevăr Moscova să reacționeze: aceasta a decis să livreze gaz prin intermediul pieței europene, cu o valoare lunară de 120 de milioane USD, o soluție costisitoare.

Nicio revenire la statu-quo

Avem de-a face cu o situație paradoxală: în pofida tuturor discuțiilor despre beneficiile unui flux stabil și pe termen lung de gaz rusesc ieftin, Rusia preferă actualmente să plătească pentru gaz mai scump cumpărat de pe piața europeană și să utilizeze contractele pe termen scurt mai degrabă decât să livreze propriul gaz. Chiar și numai bunul simț este suficient pentru a vedea că Moscova nu caută, de fapt, stabilitatea Moldovei și bunăstarea populației sale de pe ambele maluri ale Nistrului.

Soluția rusească înseamnă incertitudine, posibile întreruperi ori de câte ori acestea ar fi benefice pentru operațiunile hibride ale Kremlinului și multă propagandă.