Manualul Rusiei de ingerință electorală vizează Armenia

Rusia își continuă încercările de a perturba și influența procesele democratice din vecinătatea sa. După eșecul intervenției în recentele alegeri parlamentare din Moldova, și-a mutat atenția către alegerile parlamentare din Armenia – de această dată începând cu mult timp înainte, cu aproape un an înainte de scrutin. Pe parcursul iernii, Rusia a testat terenul, lansând mesaje ostile la adresa actualelor autorități și a candidaților armeni și reluând discursuri care critică apropierea și cooperarea țării cu UE. Acum, odată cu alegerile parlamentare din 7 iunie la orizont, mașinăria rusească de acțiuni străine de manipulare a informațiilor și ingerințe străine (FIMI) a fost pusă în mișcare.

Lecții din Moldova

Ca și în cazul Moldovei, Kremlinul recurge la instrumentele din sfera FIMI pentru a intimida, a dezinforma și a influența populația Armeniei, interferând în procesul democratic al unui stat suveran. Acest lucru se face printr-o serie de metode și tactici bine cunoscute:

1. Amenințarea populației: În Moldova, Kremlinul a exploatat, de exemplu, războiul împotriva Ucrainei pentru a induce teamă în rândul cetățenilor, susținând că trupele NATO ar urma să anexeze Transnistria și să atragă Moldova în război. În mod similar, la începutul lunii ianuarie, cunoscutul propagandist rus și prezentator TV Vladimir Soloviov a amenințat Armenia și statele din Asia Centrală cu o „operațiune militară specială” în cadrul uneia dintre emisiunile sale online. Potrivit acestuia, dacă Rusia a justificat lansarea unei astfel de operațiuni în Ucraina din motive de securitate, ar putea proceda la fel și în alte regiuni. Emisiunile sale similare sunt difuzate la televiziunea de stat și sunt considerate printre cele mai urmărite talk-show-uri politice zilnice din Rusia.
2. Discreditarea candidaților indezirabili: După anunțarea candidaților, Moscova decide pe cine sprijină și pe cine vrea să discrediteze, lansând acuzații false, zvonuri și teorii conspiraționiste, amplificate de conținut generat de inteligență artificială. În Moldova, președinta Maia Sandu a fost acuzată că ar fi implicată în „trafic de copii”. În Armenia, campanii de denigrare amplificate online l-au acuzat pe prim-ministrul Nikol Pașinian, pe președintele Parlamentului Alen Simonyan și alți oficiali guvernamentali de… „trafic sexual de minori”. Prim-ministrul a mai fost acuzat că ar fi cumpărat o locuință în Franța în valoare de câteva milioane de euro, că ar deține proprietăți în Emiratele Arabe Unite sau că ar importa deșeuri radioactive din Franța pentru a le îngropa în Armenia.
3. Discreditarea procesului democratic și a UE: Într-o etapă mai avansată a ingerințelor electorale, spațiul de dezinformare asociat Kremlinului țintește instituțiile locale, alegerile și parteneriatele internaționale, lansând acuzații de „alegeri fraudate” și „interferență externă”. Obiectivul este fie mobilizarea electoratului favorabil Rusiei, fie descurajarea alegătorilor pro-democrație. Aceste mesaje apar cu câteva săptămâni înainte de ziua alegerilor, când sondajele de opinie oferă o imagine mai clară asupra șanselor candidaților susținuți de Moscova.

Acuzațiile privind „ingerința Uniunii Europene”

Acest mesaj despre „ingerința în alegeri” apare pe fondul unor evoluții geopolitice în schimbare, care au pus Kremlinul într-o poziție incomodă și care ar putea explica intensificarea acțiunilor de manipulare a informațiilor îndreptate împotriva UE în Armenia.

Acest context poate explica eforturile repetate ale Ministerului rus de Externe de a consolida acuzațiile privind pretinsa „ingerință a UE în Armenia”. În timp ce UE și Armenia au început o cooperare pe termen lung pentru combaterea amenințărilor hibride, în cadrul Dialogului politic și de securitate, Rusia minimalizează și distorsionează în mod oportunist parteneriatul UE-Armenia prin canale oficiale, fiind susținută de o amplificare coordonată și de distribuirea de conținut multilingv pe diferite platforme, de către canalele aliniate precum Rybar și rețeaua Pravda, alături de alți actori din regiune afiliați eforturilor de propagandă ale Kremlinului.

Răspunsul Rusiei la democrație

La 4 martie 2026 și din nou la 1 aprilie, ca reacție la cooperarea dintre Armenia și UE pentru combaterea amenințărilor hibride, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, s-a oferit să trimită în Armenia o „echipă de intervenție rapidă”, susținând că Rusia – „spre deosebire de UE” – dispune de expertiza necesară în materie de proceduri electorale pentru a sprijini țara. Într-adevăr, Rusia are o experiență considerabilă în domeniul electoral atunci când vine vorba de otrăvirea adversarilor politici, închiderea presei independente, intimidarea organizațiilor societății civile, blocarea platformelor de social media, manipularea informațiilor și interzicerea misiunilor internaționale de observare a alegerilor. În final, într-un ton care a sunat ca un avertisment, aceasta a reamintit că Armenia este membră a Comunității Statelor Independente (CSI), și nu a UE.

Decizia privind viitorul Armeniei aparține exclusiv cetățenilor săi, nu trebuie dictată de Moscova. Aceștia sunt îndreptățiți să decidă pe baza unor informații autentice, neafectate de manipulare, intimidare sau teamă.