Rescrierea istoriei: mitul invincibilității Rusiei

În timp ce lumea se pregătește să comemoreze 80 de ani de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, cel mai devastator conflict global pe care lumea l-a trăit vreodată, Kremlinul este gata să dea totul pentru a utiliza evenimentele de pe 9 Mai ca să consolideze versiunea rusească revizuită a istoriei.

Rusia este bună…

În alte articole din această serie, am expus deja modul în care Rusia a căutat sistematic să revizuiască istoria pentru a insufla percepția eronată și înșelătoare că doar Rusia a luptat împotriva lui Hitler în Al Doilea Război Mondial și pentru paralelisme manipulatoare cu agresiunea din prezent a Rusiei împotriva Ucrainei.

Kremlinul invocă în mod deliberat amintirea luptelor împotriva naziștilor pentru a-și regăsi gloria de altădată și, mai important, presupusa superioritate morală justificată, monopolizând totodată victoria și negând curajul a peste 6 milioane de ucraineni care au luptat în estul și sudul Europei pentru a elibera lumea de flagelul nazismului. În fapt, ținând piept agresiunii neprovocate a Rusiei, exact acest lucru face Uсraina și în prezent.

…și toți ceilalți sunt naziști

Pe de altă parte, Kremlinul a încercat, de asemenea, să denigreze ca nazist pe oricine sprijină Uсraina sau se opune agresiunii Rusiei. Acestea nu sunt simple insulte sau calomnii ca în curtea școlii. Denigrarea adversarilor percepuți numindu-i naziști îi dezumanizează și deschide calea către acceptarea agresiunii deliberate împotriva lor. Drept urmare, Kremlinul a încercat să revizuiască istoria pentru a afirma în mod fals că Europa de astăzi este reîncarnarea nazismului. Ceea ce, desigur, este absurd, dar etalează în toată splendoarea ei novlimba orwelliană a Kremlinului – războiul este pace și ocupanții sunt eliberatori.

O demonstrație de invincibilitate în stilul lui Potemkin

Pentru Kremlin, 9 Mai nu este doar un spectacol foarte vizibil, menit să propage revizionismul istoric și să tulbure amintirea celui de Al Doilea Război Mondial în timp ce susține cu cinism că o ocrotește. Este și un moment potrivit ca să utilizeze același revizionism istoric pentru a făuri un alt mit insidios – afirmația frecvent repetată de Kremlin că Rusia este invincibilă.

În ultimii trei ani, evenimentele și paradele de 9 Mai din Rusia s-au transformat tot mai mult într-un spectacol menit să evoce imaginea excepționalismului rusesc și să răspândească o propagandă înșelătoare vizând în special Uсraina și susținătorii săi și căutând să confere legitimitate agresiunii rusești. Elementul de spectacol public este crucial pentru a proiecta o imagine de putere. Drept urmare, Kremlinul a profitat de fiecare ocazie pentru a crea astfel de spectacole, cum ar fi revirimentul paradelor sportive din epoca lui Stalin sau organizarea de manifestații pro-război orchestrate de stat pentru a arăta sprijinul pentru Putin și regimul său.

Invincibilitatea ca o amenințare

Afirmarea invincibilității Rusiei a avut un rol determinant în agresiunea actuală, fiind, pur și simplu, un alt mod de a spune că orice rezistență împotriva agresiunii rusești este inutilă, deoarece „Rusia nu poate fi învinsă”. Există o amenințare implicită în această logică pervertită. Dacă Rusia nu poate fi învinsă, oricine încearcă acest lucru va suferi consecințe devastatoare la mâna puterii rusești.

Rusia are nevoie, de asemenea, să susțină mitul invincibilității pentru a facilita tacticile de negociere ale Kremlinului: solicitarea maximului posibil, lansarea de ultimatumuri și lipsa de flexibilitate. În esență, înseamnă șantaj, din cauza amenințării insinuate prin mitul invincibilității.

Invincibilitatea pentru afirmarea statutului de superputere

Dincolo de aplicarea practică a mitului invincibilității în scopul de a face amenințări voalate și de a sprijini propaganda internă pentru susținerea mobilizării, Kremlinul caută să îl folosească și pentru a crea impresia că Rusia este o superputere mondială, pe picior de egalitate cu Statele Unite și China. Asocierea Rusiei cu URSS-ului nu este aici întâmplătoare. Este menită să creeze deliberat o confuzie istorică, utilizând substituibil cuvintele Rusia și URSS.

De asemenea, trădează faptul că Rusia este, în mare măsură, blocată în mentalitatea specifică Războiului Rece, în care lumea era împărțită în sfere de interese și de influență și se aplica legea celui mai puternic. Această mentalitate devine mai mult decât evidentă dacă ne uităm la ideile neocolonialiste și imperialiste pe care Kremlinul le lansează în locul unei păci juste și durabile în Uсraina.

Mai mult decât câteva înfrângeri pentru „cei neînvinși”

Un element central la care Kremlinul apelează frecvent pentru a alimenta mitul invincibilității este afirmația că Rusia, adevărata moștenitoare a URSS-ului, nu a fost niciodată învinsă militar. Istoria pare însă să sugereze altceva.

Dacă am fi la fel de obsedați de istorie pe cât pretinde Putin că este, ne-am putea uita la Războiul din Crimeea din 1853-1856, în care Rusia a fost învinsă decisiv de alianța dintre Imperiul Otoman, francezi, britanici și Regatul Sardiniei. Sau ne-am putea reaminti de Războiul ruso-japonez din 1904-1905, din care Japonia a ieșit învingătoare fără urmă de îndoială. Sau să ne uităm la războiul cel mare – Primul Război Mondial, care a ruinat imperiul rus.

De asemenea, am putea să ne îndreptăm privirea spre vremuri mai recente pentru a vedea cum s-a descurcat glorioasa Uniune Sovietică, înarmată nuclear, în Afganistan în perioada 1979-1989. Ați ghicit. URSS a dus o campanie care s-a întins pe 10 ani și tot nu a reușit să elimine gherilele anticomuniste. Ne-am putea uita chiar și la aventurile militare contemporane ale Federației Rusie mai aproape de casă, în timpul Primului Război Cecen, între 1994 și 1996. Încă o dată, s-ar părea că invincibilitatea clamată a Rusiei se clatină.

În sfârșit, dacă anii 1990 par a fi un trecut prea îndepărtat, rezistența ucraineană eroică în fața dezlănțuirii invaziei rusești la scară largă din 2022 sau contra-operațiunea ucraineană în regiunea rusească Kursk din 2024 cu siguranță a pus serios sub semnul îndoielii mitul invincibilității Rusiei de curând.

Dacă orice altceva eșuează, joaca cartea nucleară

Deși, dacă ar fi să dăm crezare unor afirmații pro-Kremlin, Rusia luptă pentru binele omenirii, majoritatea retoricii despre presupusa invincibilitate a Rusiei este adânc înrădăcinată în amenințarea implicită cu represalii. Este un demers conștient menit să exploateze frica. Așadar, nu este deloc surprinzător că amenințarea cu războiul nuclear joacă un rol crucial în menținerea fațadei de invincibilitate, pentru că nimic nu este mai înspăimântător decât anihilarea nucleară.

Etalarea ostentativă a rachetelor cu capacitate nucleară la parada de 9 Mai face parte integrantă din acest proiect de consolidare a mitului invincibilității. Kremlinul a utilizat însă aceleași trucuri retorice și aceeași gimnastică verbală pe toată durata războiului. Fie că mimează îngrijorarea în legătură cu siguranța nucleară la centrala nucleară de la Zaporojie sau avertizează în legătură cu pericolul „încolțirii Rusiei înarmate nuclear”, trasarea „liniilor roșii” este un act deliberat de manipulare din partea Moscovei, cu scopul de a folosi amenințarea forței pentru crearea mitului de presupusă invincibilitate a Rusiei.

Este clar că Kremlinul joacă cartea nucleară frecvent și fără rușine, ca o barieră retorică supremă pentru a respinge pe oricine contestă mitul invincibilității Rusiei.

Nu vă lăsați înșelați.