Rescrierea granițelor adevărului: cum falsifică Rusia memoria istorică prin FIMI
De la începutul agresiunii ruse pe scară largă împotriva Ucrainei, Moscova și-a intensificat vizibil lupta pentru așa-zisa „istorie adevărată”. Kremlinul rescrie manualele școlare pentru a promova mituri despre invincibilitatea Rusiei și supremația totală a lui Putin. Manipularea istorică practicată de Rusia nu vizează doar societatea rusă, ci și statele vecine și comunitatea internațională. În ultima perioadă, Kremlinul a recurs la numeroase tehnici pentru a-și atinge obiectivele expansioniste agresive, falsificând istoria și exploatând controverse istorice existente.
Kremlinul vă cunoaște istoria mai bine decât dumneavoastră: istoria Lituaniei, rescrisă
În martie 2025, Universitatea rusă MGIMO a prezentat o carte de 400 de pagini intitulată „Istoria Lituaniei” cu o prefață semnată de ministrul rus de externe, Serghei Lavrov. Scopul declarat al cărții este „de a oferi o prezentare obiectivă a istoriei”, care să țină seama de „utilizarea unor narațiuni istorice falsificate” de către statele baltice.
De fapt, „Istoria Lituaniei” este o succesiune de manipulări istorice periculoase care pun sub semnul întrebării suveranitatea Lituaniei. Cartea trece sub tăcere crimele sovietice împotriva lituanienilor, susținând că Lituania nu a fost niciodată un stat independent, că încorporarea sa în Uniunea Sovietică a fost „benefică”, iar retragerea din 1991 „nedemocratică”. Actualii lideri politici ai Lituaniei sunt acuzați că promovează o „ideologie pro-fascistă” bazată pe „rusofobie” și „naționalism radical”.
Rusia își arogă rolul de unică autoritate în materie de „adevăr istoric” pentru statele vecine, ale căror istorii naționale ar necesita „corectări”. Kremlinul aplică o strategie coerentă de rescriere a trecutului, iar scrierile pseudo-istorice ale președintelui rus Vladimir Putin nu ar trebui trecute cu vederea. În iulie 2021, Putin a publicat articolul „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”, folosit ulterior ca fundament ideologic pentru invazia Rusiei în Ucraina, declanșată la scară largă în februarie 2022. Un an mai târziu, Universitatea MGIMO a lansat o versiune manipulată a „Istoriei Ucrainei”. „Istoria Lituaniei” a apărut în exact aceeași serie de monografii.
Autorul principal atât al „Istoriei Ucrainei”, cât și al „Istoriei Lituaniei” este Maxim Grigoriev, care se prezintă drept expert în numeroase domenii, inclusiv în istorie. Pe lângă o activitate editorială și academică surprinzător de prolifică, Grigoriev a condus așa-numitul „Tribunal Public Internațional pentru Crimele Neo-Naziștilor Ucraineni”, o organizație care difuzează principalele narațiuni de dezinformare ale Kremlinului despre Ucraina. Grigoriev s-a oferit voluntar în „operațiunea militară specială” a lui Putin împotriva Ucrainei. În Donbasul ocupat, el a pozat ostentativ cu arme, îmbrăcat haine civile. Convențiile de la Geneva interzic explicit combatanților să participe la lupte îmbrăcați în civil, considerând acest comportament drept perfid.
Unul dintre autorii volumului este și un cetățean lituanian, Giedrius Grabauskas, care s-a refugiat la Moscova în 2020 după ce a fost dat în urmărire în țara sa natală. Acesta era un apropiat al lui Algirdas Paleckis, politician lituanian condamnat pentru spionaj în favoarea Rusiei.
Care este motivul Kremlinului pentru publicarea acestei cărți pseudo-academice? Este îndoielnic că mulți lituanieni o vor citi vreodată. Prezența prefeței semnate de Lavrov indică limpede intențiile Kremlinului – delegitimarea ideologică a suveranității statelor vecine și furnizarea unei justificări pseudo-istorice pentru acțiunile agresive ale Rusiei. Prefața lui Lavrov la această carte manipulatoare, lipsită de rigoare istorică, demonstrează sprijinul direct al Kremlinului pentru narațiunile sale propagandistice, care înfățișează Lituania ca pe o marionetă a Occidentului, agresivă și antirusească.
„Mapaganda” Kremlinului
Un alt instrument folosit de Kremlin pentru a-și justifica ambițiile geopolitice este interzicerea, falsificarea și interpretarea deliberat eronată a surselor istorice, inclusiv a hărților vechi și actuale ale Europei și Asiei. Actualul președinte al Societății Geografice Ruse nu este altul decât fostul ministru al apărării Serghei Șoigu, direct responsabil pentru invazia rusă a Ucrainei și acuzat de crime de război.
În ianuarie 2023, Rusia a adoptat un amendament la legea sa privind extremismul, prin care hărțile ce contestă revendicările teritoriale ale Rusiei din 2014 și 2022 sunt etichetate drept materiale extremiste. Aceasta înseamnă că toate hărțile accesibile cetățenilor ruși, online și offline, trebuie să prezinte Rusia cu frontierele „actualizate” din 2014 și 2022. Însă autoritățile ruse merg mult mai departe în această „mapaganda”. Ele difuzează sistematic, la nivel global, hărți „corectate” ale Rusiei și Ucrainei, atât în mediul online, cât și offline. Scopul Kremlinului este de a legitima anexările ilegale ale teritoriilor ucrainene în ochii comunității internaționale. Speranța Moscovei este ca publicul să ajungă să accepte treptat noile frontiere „pentru că așa arată hărțile”. Ca urmare a acestor eforturi sistematice, chiar și edituri și instituții media occidentale consacrate au comis în mod repetat erori, prezentând Ucraina cu frontiere greșite.
În noiembrie 2016, Vladimir Putin și-a prezentat viziunea asupra problemei frontierelor, afirmând că „granița Rusiei nu se oprește nicăieri”. În această logică, frontierele Rusiei rămân fluide, granițele Rusiei vor continua să se schimbe pe măsură ce țara se extinde. Între timp, cartografii Kremlinului vor încerca să impună comunității internaționale această gândire iluzorie.
Deepfake cu inteligența artificială pentru inflamarea controverselor istorice
În iunie 2025, Polonia s-a confruntat cu o provocare atent pusă în scenă, care a utilizat tehnologii avansate de deepfake bazate pe inteligență artificială. Provocarea a vizat lucrările de exhumare din satul Pujniki, în regiunea Ternopil din Ucraina, și, într-un sens mai larg, o dezbatere istorică sensibilă dintre Polonia și Ucraina privind uciderea polonezilor de către Armata Insurgentă Ucraineană în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în vestul Ucrainei de astăzi.
În perioada 4-6 iunie, o pagină de Facebook care ar fi aparținut unui profesor polonez de medicină legală, Andrzej Ossowski, a publicat o serie de postări. Una dintre acestea era o presupusă decizie a Ministerului ucrainean al Culturii și Comunicațiilor Strategice privind oprirea lucrărilor de exhumare de la Pujniki, precum și un videoclip în care Ossowski comenta această decizie negativă. Conținutul era fals. Ossowski nu a avut niciodată un cont pe Facebook, iar lucrările de exhumare fuseseră încheiate cu luni înainte.
Fabricările erau extrem de credibile, iar operațiunea fusese pregătită cu minuțiozitate și lansată cu mult timp înainte de iunie 2025. Profilul fals de Facebook fusese creat cu un an înainte și strânsese aproape 300 de contacte.
Momentul punerii în aplicare a fost ales cu grijă, imediat după al doilea tur al alegerilor prezidențiale din Polonia. Scopul acestei operațiuni deepfake a fost subminarea relațiilor polono-ucrainene prin reaprinderea unei dispute istorice dintre cele două țări.
Pentru Moscova, manipularea istoriei este o practică bine înrădăcinată. Are rădăcini adânci, care datează din perioada sa imperială. Timp de mai bine de un secol după Revoluția din Octombrie, faptele incomode au fost tăiate, cosmetizate sau înlocuite complet, cu o ferocitate fără precedent. „Istoria Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice: Curs scurt”, considerată cândva o biblie a manualelor sovietice de istorie, a stabilit tiparul, transformând epurările, eșecurile și rivalitățile interne în inevitabilități eroice – o tradiție continuată ulterior prin narațiuni mereu actualizate despre „eliberări” și „ajutor frățesc”. Monografiile pseudo-academice și hărțile falsificate de astăzi nu fac decât să urmeze același manual: atunci când realitatea nu se potrivește ambițiilor Kremlinului, este rescrisă. În această logică, istoria nu mai este o arhivă a faptelor, ci un teren maleabil, unde granițele pot fi mutate, vecinii redefiniți, iar adevărurile incomode eliminate. La urma urmei, de ce să trăiești cu trecutul real, când poți pur și simplu să inventezi unul mai bun?
