Lumea în alb și negru

În ultimele luni, au avut loc unele schimbări mai subtile și altele mai puțin subtile în mesajele pro-Kremlin despre Uсraina și în diplomația internațională actuală pentru a pune capăt războiului ilegal de agresiune al Rusiei.

O abordare pozitivă față de SUA

În timp ce Moscova prezintă constant Uсraina și Uniunea Europeană ca beliciste și ostile Rusiei, Statele Unite sunt descrise vădit diferit, pe un ton mai pozitiv. Canalele mediatice rusești controlate de stat și canalele pro-Kremlin l-au elogiat pe Donald Trump – uneori exuberant – și au sugerat că opiniile administrației Trump despre Ucraina și despre războiul purtat de Moscova împotriva acesteia se aliniază treptat cu cele ale conducerii rusești.

„Europa contra Americii”

Proiectul emblematic de dezinformare al Kremlinului, RT în limba engleză, a citat un comentator care a afirmat că „am ajuns într-un punct în care, în ceea ce privește Rusia, SUA sunt mai rezonabile și mai puțin belicoase decât actualii săi vasali europeni semi-rebeli”. În același timp, ediția sa în limba franceză, care vizează publicul din Africa, a sintetizat acest discurs fals cu un titlu mai simplificat – „Statele Unite vor pace, Europa vrea război”.

Rusia a continuat să se prezinte drept chintesența raționalității. În această realitate distorsionată, Moscova dorește doar pace, dar o pace care să îndeplinească toate cererile sale maximaliste. Și în acest caz, analiștii pro-Kremlin s-au grăbit să evidențieze presupusa aliniere între opiniile de la Moscova și cele de la Washington. Unul dintre analiști a afirmat că președintele Trump a susținut poziția lui Putin că acceptarea de către Uсraina a condițiilor rusești este o condiție prealabilă pentru încetarea focului, iar altul l-a descris pe președintele SUA ca fiind, probabil, singurul lider de pe Pământ care recunoaște nevoia de abordare a presupuselor „cauze fundamentale” ale conflictului din Uсraina.

Vă reamintim că, în limbajul Kremlinului, „cauze fundamentale” este o parafrază pentru cererile Rusiei ca Uсraina să capituleze total și înseamnă o mână liberă pentru ca Rusia să erodeze suveranitatea vecinilor săi și arhitectura de securitate mai amplă din Europa. Aceste cereri includ necesitatea ca SUA să își reducă prezența și rolul în Europa.

O dorință de pace?

Așa cum se întâmplă de obicei, canalele mediatice pro-Kremlin au citat preponderent oficiali ruși care repetă ca papagalii narațiunea oficială. De exemplu, RT în limba engleză l-a citat pe prim-ambasadorul adjunct al Rusiei la Organizația Națiunilor Unite, Dmitri Polianski, care a afirmat că „dorința de pace a lui Trump este autentică”. Un comentator TV a insinuat că SUA și Rusia sunt o forță unită, afirmând că „Vladimir Putin și Donald Trump își vor atinge obiectivele în Uсraina”.

Pentru a sintetiza alianța dintre Casa Albă și Moscova imaginată de Moscova împotriva Bruxelles-ului și Kievului, un canal mediatic pro-Kremlin a afirmat că „Trump îl consideră pe Putin nu doar un simplu «prieten», ci un egal cu care speră să încheie înțelegeri excelente în viitor”. În realitate, această exagerare a Kremlinului despre noile „alianțe” nu face decât să trădeze efortul manipulator îndelungat al Moscovei de a fi percepută ca un egal, o superputere susținută de cultivarea deliberată a mitului invincibilității Rusiei.

Suișuri și coborâșuri

Au fost vizibile însă unele fluctuații în elogiile Kremlinului aduse președintelui SUA, Donald Trump.

Comentatorii pro-Kremlin care se adresează publicului vorbitor de limba polonă au părut mai sceptici cu privire la Trump și eforturile de pace ale SUA decât omologii lor care își desfășoară activitatea în alte limbi. Aceștia au afirmat că întâlnirea controversată dintre Trump și Zelenski din Biroul Oval, de pe 28 februarie, „a fost pusă la cale de statul profund”, că Trump înșală Rusia și vrea să mobilizeze trupe europene în Uсraina și că „SUA este un negociator trădător, în pofida tuturor promisiunilor făcute de Trump”.

Câteva relatări au promovat variațiuni ale unui discurs potrivit căruia Trump fie nu este cu adevărat prietenul Rusiei, fie SUA își urmărește, pur și simplu, propriile interese renunțând să se mai implice în negocieri, chiar dacă această renunțare ar putea fi benefică pentru Rusia. Un articol în limba germană apărut la începutul lui aprilie a sugerat că abordarea președintelui Trump față de război a devenit „tot mai ostilă și militaristă”, iar un comentator de la televiziunea rusă a spus că „refuzul” Washingtonului de a participa la discuțiile pentru pace „i-ar conveni Rusiei”.

Astfel de discursuri manipulatoare au părut să aibă frecvent legătură cu evenimente specifice. Mulți comentatori pro-Kremlin și-au schimbat opinia față de Trump după ce președintele SUA a afirmat în repetate rânduri la începutul și la mijlocul lunii mai că SUA „au câștigat” Al Doilea Război Mondial – o afirmație care contrazice revizionismul istoric oficial al Rusiei, etalat în toată splendoarea sa într-o paradă militară pompoasă în Piața Roșie de 9 Mai, Ziua Victoriei.

Prieteni din nou

După o convorbire telefonică între președintele Trump și Vladimir Putin din 19 mai, analiștii pro-Kremlin și-au îndulcit însă din nou tonul, unii dintre ei reluând elogiile aduse președintelui Trump și aducând în prim-plan o presupusă dezbinare transatlantică. Un comentator a descris convorbirea telefonică drept „un eșec” pentru cei „care începuseră deja să exulte, anticipând o ceartă… între președinții Federației Rusiei și Statelor Unite”.

Un canal mediatic l-a citat pe purtătorul de cuvânt adjunct al Consiliului Federației Ruse, Konstant Kosacev, care a afirmat că „cele două tabere de negociere au evoluat, cea ruso-americană promovând pacea în Uсraina, iar cealaltă tabără, condusă de Uсraina și Europa, căutând continuarea conflictului”. La televiziunea rusă, un comentator a afirmat că „pentru instigatorii la război europeni, acest [apel] înseamnă un singur lucru: nu vor mai avea un loc la masa negocierilor”.

„Europenii instigatori la război”

Cât privește tema „instigatorilor la război europeni”, mesajele pro-Kremlin au fost consecvente în ultimele luni. Acestea s-au și intensificat, în încercarea de a exploata presupusele dezbinări între SUA și Europa. Îndeosebi canalele mediatice și comentatorii pro-Kremlin au prezentat frecvent războiul Rusiei împotriva Ucrainei ca un război parțial prin interpuși, cu SUA și Rusia pe de-o parte și Ucraina, UE și Regatul Unit de cealaltă parte.

Exemplele care includ acest discurs sunt prea numeroase și anoste pentru a fi enumerate aici. Printre acestea se numără însă și un canal mediatic din Uzbekistan care prezintă Europa ca decisă să continue războiul cu orice preț; un articol în armeană care afirmă că obiectivul UE este „ruperea” Rusiei; un segment de la televiziunea rusă în care un „comentator politic din SUA” afirmă că UE este „obsedată de… prelungirea acestui conflict cât mai mult timp posibil”; și un comentariu la un canal mediatic azer care susține, de asemenea, că „unele cercuri din Europa vor încerca să prelungească războiul cât mai mult timp posibil”.

Alte articole au reluat mesajele obișnuite anti-elite și anti-globaliste, afirmând că puternicele familii europene din lumea afacerilor sunt împotriva păcii deoarece vor să continue să fabrice și să vândă arme și că „elitele globaliste” vor un război cu Rusia.

Nicio pace de menținut

Kremlinul a fost deosebit de preocupat de distorsionarea, compromiterea și manipularea ideii de desfășurare a unei forțe europene de menținere a păcii în Uсraina ca parte a unei păci negociate. Un diplomat rus a remarcat sarcastic că Rusia nu va fi niciodată de acord ca un vecin „toxic” – Uсraina – să găzduiască o astfel de forță. Alții au descris o astfel de forță ca nefezabilă și un factor de escaladare, iar un comentator a numit această idee „complet nerealistă și nesăbuită”. Moscova a recurs în mod tradițional la retorica amenințării cu războiul nuclear în eforturile sale de a preveni desfășurarea de forțe europene în Uсraina.

Izolarea Ucrainei și a UE

În ultimele luni, mesajele pro-Kremlin au prezentat tot mai mult Europa ca agresor, iar SUA, în special sub președintele Trump, ca un partener potențial pentru pace, prezentând conflictul în termeni vădit binari pentru a exploata dezbinările transatlantice și a legitimiza cererile Rusiei. Această schimbare de discurs subliniază un efort strategic de propagandă pentru izolarea Ucrainei și a UE, curtând totodată alinierea percepută cu Washingtonul.

Întâlnirile recente între delegația rusă și cea ucraineană, găzduite de Turcia, nu afectează în mod direct acest discurs și tactica aferentă a Rusiei, întrucât profilurile și mandatul delegației rusești sunt destul de limitate. Faptul că delegația rusă este condusă de o persoană fără greutate politică precum Vladimir Medinski reprezintă un mesaj de desconsiderare a acestui proces.

Nu vă lăsați înșelați.