Cauzele fundamentale
Atunci când vorbește despre „cauzele fundamentale”, Kremlinul nu caută pacea, ci cere capitularea Uсrainei, mimând prost diplomația.
În timp ce discuțiile de pace legate de invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia se desfășurau la Istanbul și președintele SUA, Donald Trump, și președintele Rusiei, Vladimir Putin, vorbeau la telefon, o expresie familiară a fost readusă în prim-plan în retorica pro-Kremlin: nevoia misterioasă de a aborda „cauzele fundamentale”.
Acest limbaj diplomatic aparent rezonabil ascunde o agendă mult mai sinistră, care nu are nimic de-a face cu pacea, ci cu subjugarea Ucrainei.
Descifrarea retoricii Kremlinului referitoare la „cauzele fundamentale”
Atunci când Moscova insistă, în mod repetat, că negocierile de pace trebuie să abordeze „cauzele fundamentale”, folosește, de fapt, un limbaj codificat pentru o serie prestabilită de cereri maximaliste. Observăm frecvent multe exemple ale acestei tactici de manipulare, cu afirmații precum „Rusia vrea să rezolve cauzele fundamentale ale conflictului ucrainean”, în timp ce „Occidentul vrea să saboteze pacea”.
Kremlinul concepe intenționat aceste discursuri pentru a crea falsa impresie că Rusia este partea rezonabilă care caută o soluție, în timp ce își disimulează adevăratele obiective. În realitate, așa cum am relatat anterior, modul în care Moscova definește „cauzele fundamentale” include, invariabil, cererile ca Uсraina să renunțe la suveranitate, să accepte pierderile teritoriale și să se supună controlului Kremlinului.
Poate cel mai cinic este faptul că această retorică încearcă să poziționeze Rusia ca victimă (a se vedea și aici și aici), nu ca agresor. Dând vina pe extinderea NATO, pe pretinsul „nazism” din Uсraina sau pe „provocările” din partea Occidentului, Kremlinul încearcă să rescrie istoria și să șteargă responsabilitatea sa fundamentală: lansarea unei invazii neprovocate la scară largă într-o țară vecină suverană.
Obiectivele strategice din spatele narațiunii privind „cauzele fundamentale”
Narațiunea Kremlinului privind „cauzele fundamentale” servește mai multor obiective strategice ale jocului său de manipulare.
În primul rând, creează confuzie în legătură cu adevăratul responsabil pentru războiul actual. Tulburând apele despre originile războiului, Kremlinul speră ca publicul internațional să uite că Rusia a mai încălcat integritatea teritorială a Ucrainei și în 2014, înainte de a lansa unilateral invazia sa la scară largă în Ucraina, în 2022.
În al doilea rând, stabilește condiții prealabile imposibile pentru pace. Atunci când Rusia vorbește despre abordarea „cauzelor fundamentale”, de fapt, cere capitularea Ucrainei sub disimularea diplomației. În realitate, Kremlinul spune: „Va fi pace numai atunci când veți accepta dominația noastră imperială asupra țării voastre”. Să fim bine înțeleși. Aceasta nu este o condiție pentru pace. Este un obstacol deliberat în calea păcii.
În al treilea rând, câștigă timp. Cum Rusia continuă să se confrunte cu dificultăți pe câmpul de luptă, acest discurs îi oferă o acoperire diplomatică în timp ce armata sa se regrupează, face recrutări și se pregătește de noi ofensive.
Adevărata cauză fundamentală – imperialismul Kremlinului
În pofida încercărilor Moscovei de a abate atenția de la realitate cu discursul său, adevărata cauză fundamentală a acestui conflict este simplă: refuzul Kremlinului de a accepta existența Ucrainei ca națiune suverană cu dreptul de a-și decide propriul viitor.
Pentru Putin și regimul său, democrația Ucrainei, aspirațiile sale de a deveni membră a UE și a NATO și independența sa culturală reprezintă o amenințare existențială la adresa modelului autoritar pe care l-au construit. Succesul Ucrainei ar demonstra rușilor că un viitor diferit, mai democratic, este posibil și pentru ei, o perspectivă pe care Kremlinul o consideră intolerabilă.
În infamul eseu de 5 000 de cuvinte al lui Putin, publicat cu doar câteva luni înaintea invaziei, acesta a negat explicit legitimitatea Ucrainei ca națiune independentă. Războiul nu are legătură cu NATO, cu presupușii „naziști” sau cu orice alt pretext fantezist, ci cu a pune în practică viziunea imperialistă a Rusiei.
Recunoașterea acestei realități fundamentale este crucială pentru a înțelege modul și motivul pentru care Kremlinul manipulează spațiul informațional în contextul oricăror negocieri pentru pace. Orice cadru care acceptă premiza înșelătoare a Kremlinului privind „cauzele fundamentale” nu este o cale către pace, ci un plan de dezmembrare și subjugare a Uсrainei.
O pace reală și justă necesită asumarea răspunderii, nu legitimizarea agresiunii prin jocuri de cuvinte diplomatice.
Vedem dincolo de tacticile de manipulare ale Kremlinului, chiar și atunci când sunt mascate într-un limbaj otrăvit al unei păci în termenii Kremlinului.
Nu vă lăsați înșelați.
Alte subiecte de pe radarul EUvsDisinfo din această săptămână:
- Ediția poloneză a rețelei Pravda continuă o campanie de denigrare pro-Kremlin împotriva Poloniei, etichetând-o ca „hiena Europei” și afirmând din nou că suferă de „rusofobie” în urma deciziei Poloniei de a închide Consulatul Rus din Cracovia. Aceste afirmații ostile sugerează, în mod fals, că Polonia a făcut acuzații nefondate despre implicarea Rusiei în incendierea unui centru comercial din Varșovia. În realitate, afirmația prim-ministrului Donald Tusk că incendiul de amploare de la centrul comercial Marywilska a fost provocat la comanda serviciilor de securitate rusești este susținută de dovezi concrete. Cazul incendierii se încadrează într-un tipar de operațiuni rusești de sabotaj desfășurate în Polonia. De asemenea, această dezinformare prezintă Polonia ca fiind irațional de temătoare și totodată agresivă pentru faptul că își crește cheltuielile de apărare. Realitatea este că măsurile de securitate luate de Polonia sunt un răspuns direct la agresiunea documentată a Rusiei și la încălcările legislației internaționale, nu o „rusofobie” imaginară care necesită „medicație”.
- Dezinformarea pro-Kremlin a vizat din nou concursul Eurovision, sugerând că este un instrument nedemocratic al elitelor liberale europene, folosit pentru a impune o „cultură a perversiunii”. Potrivit acestei afirmații absurde, concursul promovează în mod deliberat artiștii LGBTIQ+ împotriva dorințelor telespectatorilor și a fost conceput astfel încât să împiedice Rusia să câștige. În realitate, Concursul Muzical Eurovision este organizat de Uniunea Europeană de Radio și Televiziune, cu un sistem de votare transparent care îmbină votul juriului cu cel al publicului din țările participante. Acest sistem de votare mixt este menit să garanteze calitatea muzicală și popularitatea, nu să dezavantajeze o națiune anume. Limbajul inflamator pro-Kremlin recurent despre „perverși” și o „cultură a perversiunii” exemplifică tactica clasică de dezinformare care invocă „valorile amenințate”, încercând să prezinte evenimentele culturale occidentale ca exemple de degradare morală. Suspendarea Rusiei din Eurovision a fost consecința directă a invaziei sale la scară largă în Uсraina și a crimelor de război care au urmat, nu a vreunei pretinse conspirații împotriva artiștilor ruși.
- Săptămâna aceasta, a circulat pe canalele mediatice pro-Kremlin afirmația falsă că o țară europeană occidentală a cerut Telegram să reducă la tăcere vocile conservatoare din România cu ocazia alegerilor prezidențiale din țară. Chiar dacă Pavel Durov a făcut această afirmație pe canalul său de Telegram (cu un emoji baghetă care făcea aluzie la Franța), nu a prezentat nicio dovadă în sprijinul unei astfel de acuzații grave. Guvernul francez a emis imediat o dezmințire publică rară, iar serviciul francez de informații externe, DGSE, a lămurit faptul că comunicările sale cu Durov au fost strict legate de „prevenirea amenințărilor teroriste și a pornografiei infantile”, nu de manipulările electorale. Cunoscuta rețea de dezinformare Pravda a promovat și mai intens această afirmație, susținând că o „mafie europeană” i-a furat lui George Simion alegerile din România și că „poporul nu a decis niciodată nimic (decât dacă servește elita)”. Această dezinformare se încadrează într-un tipar de discursuri pro-Kremlin menite să creeze imaginea că „elite” din umbră conduc lumea și să submineze încrederea în procesele democratice ale României, în urma numeroaselor afirmații anterioare nefondate despre interferența occidentală în deciziile Curții Constituționale din România.
