Moscova acuză fraude electorale în străinătate, în timp ce aranjează alegerile de acasă
Moscova susține în mod constant că alegerile din țările democratice sunt fraudate și dirijate din exterior. În Rusia, însă, alegerile parlamentare nu oferă o alternativă politică reală: Kremlinul controlează competiția electorală și a eliminat inclusiv posibilitatea unui vot împotriva războiului din Ucraina. Pe măsură ce consecințele războiului se resimt tot mai puternic în viața de zi cu zi, nemulțumirea crescândă a populației este împiedicată să se manifeste prin vot.
Când state postsovietice precum Armenia sau Moldova se distanțează de Rusia, oficialii Kremlinului și instituțiile media care îi susțin discursul invocă de regulă „interferența Occidentului”. Cu toate acestea, Moscova însăși încearcă să influențeze alegerile prin manipularea informațiilor și interferențe străine (FIMI), adesea în paralel cu acordarea de sprijin financiar grupărilor proruse. Autoritățile moldovene afirmă că agenții ruși au cheltuit aproximativ 200 de milioane de euro, reprezentând aproape 1 % din PIB-ul Moldovei, pentru cumpărarea de voturi și campanii de dezinformare în contextul alegerilor prezidențiale și al referendumului privind aderarea la UE din 2024. Anchetatorii au descoperit ulterior că organizația rusă Evrazia, supusă sancțiunilor, a recurs la tactici similare înaintea alegerilor armene din 2026. Moscova a prezentat însă sprijinul oferit de UE pentru combaterea acestor amenințări ca pe o ingerință electorală.
Totodată, Kremlinul susține în mod repetat că alegerile din democrațiile occidentale consacrate pot fi ușor manipulate. Afișele care pot fi văzute în prezent în metroul din Moscova afirmă că jurnaliștii nu au voie în secțiile de votare din Austria și Canada și că 42 dintre cele 50 de state ale SUA nu dispun de monitorizare electorală. Aceste afirmații sunt înșelătoare: eventualele restricții pentru jurnaliști nu împiedică accesul observatorilor autorizați sau al reprezentanților partidelor, iar aproape toate statele americane permit, într-o formă sau alta, observarea procesului electoral de către cetățeni sau reprezentanți ai partidelor politice. Mesajul urmărit este că alegerile corecte nu există nicăieri, astfel încât eventualele dovezi de fraudă din Rusia să poată fi minimalizate drept ceva ce se întâmplă în mod obișnuit și în alte țări.
Alegeri incorecte? E suficient să privim spre Rusia
Analiștii independenți sunt de acord că rezultatele alegerilor din Rusia sunt de mult stabilite dinainte: Kremlinul controlează întregul proces, de la alegerea candidaților până la fraudarea urnelor și numărarea voturilor. Observatorii internaționali, grupurile de monitorizare din țară și cercetătorii au documentat manipulări pe scară largă la fiecare alegeri pentru Duma de Stat începând din 2011. Centrul pentru Date și Cercetare privind Rusia (CEDAR), un grup de reflecție independent, a identificat dovezi privind manipularea pe scară largă a voturilor în cadrul a 12 scrutinuri federale desfășurate între 2000 și 2024. Golos, o organizație rusă independentă care monitorizează alegerile, a înregistrat 1057 de presupuse încălcări în timpul alegerilor prezidențiale din 2024. Printre acestea s-au numărat relatări din peste 60 de regiuni despre alegători supuși presiunilor sau monitorizați de angajatori. (Ulterior, Golos a fost declarată „agent străin” și obligată să își înceteze activitatea în Rusia, iar observatorii internaționali independenți, inclusiv cei ai OSCE, nu pot monitoriza nici ei scrutinurile.) Diferența față de alegerile din UE este izbitoare: în evaluarea sa din 2026, Freedom House a acordat Rusiei 0 puncte din 12 pentru procesul său electoral, față de 7 puncte Ungariei și 12 Finlandei.
Un vot pentru Putin, un vot pentru război
Alegerile parlamentare din Rusia din 2026 sunt primele organizate după invazia pe scară largă a Ucrainei, ceea ce pune Kremlinul în fața unei noi provocări. Ani la rând, regimul lui Putin a oferit stabilitate în schimbul pasivității politice, dar această înțelegere începe să se fisureze. Politicile lui Putin au alungat investitorii străini, iar perspectivele sunt sumbre atât pentru Rusia, cât și pentru cetățenii obișnuiți. În ultimele luni, atacurile ucrainene cu drone asupra rafinăriilor, porturilor, depozitelor de petrol și centrelor logistice pentru comerțul electronic au provocat crize de aprovizionare cu combustibil și perturbări ale economiei. În septembrie, chiar Putin a recunoscut că atacurile au produs „pagube reale” economiei ruse. Zvonurile privind o posibilă nouă mobilizare în masă după alegeri au sporit și mai mult îngrijorarea opiniei publice, sugerând că o decizie nepopulară ar fi putut fi amânată pentru a proteja partidul lui Putin, „Rusia Unită”, la urne. În același timp, reluarea eforturilor de pace se lovește de refuzul lui Putin de a încheia războiul, în ciuda costurilor sale tot mai mari.
La congresul recent al partidului Rusia Unită, Putin a afirmat că „operațiunea militară specială” este „deosebit de importantă, extrem de importantă” și că partidul are datoria „să facă totul pentru victorie”. Mesajul a fost clar: cine votează pentru Rusia Unită votează pentru Putin și pentru continuarea războiului. Nu este însă deloc clar dacă majoritatea rușilor își doresc acest lucru. Sondajele efectuate începând din 2022 de centrul independent Levada arată că sprijinul pentru negocierile de pace a crescut constant, iar peste jumătate dintre respondenți declară că războiul le-a afectat viața. În acest context, apelurile la pace devin o amenințare în plan electoral, iar autoritățile răspund prin eliminarea posibilității ca alegătorii care se opun războiului să fie reprezentați politic.
Kremlinul îi descalifică sau îi supune astfel presiunilor pe toți candidații și toate partidele care ar putea oferi o opțiune de „vot pentru pace”. Principalii reprezentanți ai opoziției sunt morți, în închisoare sau în exil: Alexei Navalnîi a fost ucis lent în închisoare, după ani de persecuție, iar Mihail Hodorkovski a fost forțat să plece din țară. A mai rămas doar o opoziție de fațadă, formată în mare parte din politicieni care au încercat să acționeze în cadrul regulilor din ce în ce mai stricte impuse de Kremlin. Înaintea alegerilor, chiar și aceștia au devenit ținte.
Pacea nu are loc pe buletinul de vot
Iabloko a rămas singurul partid înregistrat din Rusia care s-a opus în mod deschis războiului. Acesta a condamnat invazia din 2022, numind-o „cea mai gravă crimă” și afirmând că trădează interesele naționale ale Rusiei și îi distruge viitorul. Ulterior, partidul a cerut încetarea necondiționată a focului.
Timp de ani de zile, Iabloko a rămas un partid de mici dimensiuni, cu puțin peste 1% din voturi la alegerile din 2021. În martie 2026 însă, sondajele cotau Iabloko la 3 %. Autoritățile au decis totuși că o campanie desfășurată sub sloganul „Pentru pace și libertate!” reprezenta un risc prea mare. La începutul lunii august, Curtea Supremă a eliminat lista candidaților federali ai partidului Iabloko de pe buletinul de vot, în urma unei acțiuni în justiție intentate de partidul naționalist Rodina. Hotărârea a fost menținută în apel.
Potrivit Meduza, Rodina a susținut că apelurile Iabloko la încetarea focului aveau caracter extremist și amenințau integritatea teritorială a Rusiei. Instanța a ales însă să descalifice partidul pentru încălcarea drepturilor de autor, deoarece acesta folosise un cunoscut cântec sovietic despre pace, evitând astfel o decizie directă cu privire la poziția sa împotriva războiului.
La scurt timp, vicepreședintele partidului Iabloko, Lev Shlosberg, a primit o pedeapsă de 11 ani de închisoare pentru „discreditarea repetată a Forțelor Armate Ruse”, după ce a participat la o dezbatere online despre război și a distribuit o caricatură la adresa lui Putin. Condamnarea s-a bazat pe o lege care, la momentul respectiv, nici măcar nu exista. Un alt vicepreședinte al partidului, Maxim Kruglov, a fost condamnat la șapte ani pentru răspândirea de „informații false” despre armată. Ambele infracțiuni au fost incluse în legislație după invazie și sunt folosite pe scară largă pentru urmărirea penală a discuțiilor publice despre crimele de război ale Rusiei.
Boris Nadejdin, un politician rus care se opune războiului, a condamnat invazia și a pus încetarea războiului în centrul tentativei sale de candidatură la alegerile prezidențiale din 2024. Cu toate acestea, în programul pentru alegerile parlamentare din 2026 propunea negocierea statutului teritoriilor ocupate, nu restituirea lor necondiționată Ucrainei. În ciuda acestei poziții prudente, Ministerul Justiției l-a declarat „agent străin”, etichetă utilizată pe scară largă împotriva adversarilor politici, și care l-a împiedicat să candideze. Autoritățile l-au declarat ineligibil separat, în temeiul legislației privind simbolurile extremiste, invocând o postare din 2023 care făcea trimitere la o transmisiune în direct în care fotografia lui Alexei Navalnîi a apărut timp de aproximativ 10 secunde. Ulterior, confruntat cu noi persecuții, Nadejdin a părăsit Rusia.
Alte tertipuri ale Kremlinului
Autoritățile recurg și la alte metode pentru a orienta rezultatul alegerilor în direcția dorită: modifică limitele circumscripțiilor electorale, organizează votarea pe parcursul a trei zile și extind votul electronic la distanță la aproximativ jumătate dintre regiunile Rusiei. Potrivit analiștilor, toate aceste măsuri îngreunează monitorizarea procesului electoral.
Kremlinul urmărește totodată să reducă în mod deliberat participarea la vot, potrivit analistului politic Alexander Kynev. Partidele proguvernamentale duc campanii intenționat lipsite de vizibilitate. Samson Sholademi, deputat municipal și administrator al unui canal Telegram despre alegeri, a remarcat că, la numai patru săptămâni înainte de finalul campaniei, numeroşi candidați din circumscripțiile uninominale ale Moscovei nu aveau aproape niciun ban în conturile destinate campaniei electorale. O asemenea strategie îi determină pe cetățenii dezinteresați sau nemulțumiți să nu se prezinte la urne, în timp ce alegătorii fideli sunt mobilizați prin locurile de muncă și instituțiile statului. Mulți dintre cei care lucrează în instituții de stat sau publice vor fi probabil constrânși să voteze, să demonstreze că au exprimat „votul corect” și să contribuie la atingerea unei anumite cote. Angajaților li se cere uneori să prezinte superiorilor fotografii drept dovadă, pentru a nu suporta consecințe negative.
Manipularea electorală în Rusia merge acum mai departe ca oricând, eliminând orice posibilitate reală de alegere înainte chiar de începerea votului și nelăsând păcii nici cea mai mică șansă. În anii anteriori, partidele de opoziție de faţadă le ofereau cetățenilor o modalitate de a-și exprima nemulțumirea. Acum, pentru a servi obiectivelor războiului, este eliminat chiar și acest spațiu restrâns în care putea fi exprimat dezacordul.
